Inadmissibility of cassation appeal against definitive labor dispute judgment due to statutory exclusion of appellate decisions from further appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by a labor dispute claimant, thereby leaving the Court of Appeal Bacău’s earlier decision final and binding. The dispute concerned a challenge to an annulment motion decision issued in a labor conflict; the claimant attempted to appeal this ruling to the supreme court. The court held the appeal inadmissible because, under the Romanian Code of Civil Procedure and Law No. 2/2013, judgments rendered in labor and social security matters by courts of appeal are definitive and not subject to cassation, as established by Article 634(1)(4), Article 483(2), and Article 508(4) of the Code of Civil Procedure, which collectively exclude such decisions from further appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 508 alin. (4) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against definitive labor dispute judgment due to statutory exclusion of appellate decisions from further appeal: În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 21 iunie 2018.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 420 din data de 23 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 497 din data de 24 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorul A. a declarat recurs.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 13 iunie 2018 şi repartizat spre soluţionare completului de filtru CF 5.
În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 21 iunie 2018.
Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.
Analizând cererea de recurs sub aspectul admisibilităţii sale, Înalta Curte constată următoarele:
Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de muncă, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.
Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 274 din Codul Muncii.
În speţă, calea de atac a recursului este declarată împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea unei contestaţii în anulare - calea extraordinară de atac fiind formulată împotriva unei hotărâri definitive, prin care s-a soluţionat apelul declarat într-o cauză având ca obiect litigiu de muncă.
Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Astfel, coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, cu cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale şi având în vedere dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. mai sus redatate, reiese că decizia nr. 420 din data de 23 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie reţinând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 420 din data de 23 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.09.2018.