Peremption of appeal due to one-year inactivity following suspension pending related administrative dispute

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 75 din data de 9 martie 2001, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă a respins apelul declarat de reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România împotriva sentinţei nr. 192 din 17 martie 2000 pronunţată de Tribunalul Constanţa

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 mai 2001, reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 75 din data de 9 martie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.

La termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2002, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, până la soluţionarea notificării nr. 1310 din data de 16 iulie 2001.

Măsura suspendării a fost menţinută prin încheierile din data de 8 decembrie 2005 şi, respectiv 17 noiembrie 2011.

Prin rezoluţia completului de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând excepţia perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de un an.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare.

Pentru a aprecia dacă termenul de perimare s-a împlinit sau nu, în conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 250 alin. (1) C. proc. civ., se impun următoarele precizări succinte cu privire la istoricul cauzei:

La termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2002, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, până la soluţionarea notificării nr. 1310 din data de 16 iulie 2001 formulată de Societatea Naţională de Cruce Roşie din România.

Recurenta-reclamantă Societatea Naţională de Cruce Roşie din România a formulat notificarea nr. 1310 din data de 16 iulie 2001, soluţionată prin Dispoziţia nr. 356 din 7 octombrie 2003 a primarului Municipiului Constanţa, în sensul respingerii notificării.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub dosar nr. x/2006 reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România a chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului Mangalia prin primar pentru a se dispune anularea Dispoziţiei nr. 356 din 7 octombrie 2003 şi obligarea acesteia la restituirea în natura a suprafeţei de teren de 14.000 mp şi construcţie compusă din 63 de camere situate în Mangalia, precum şi acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 15.027 mp.

Cauza a fost înregistrată sub dosar nr. x/2003 pe rolul Tribunalului Constanta.

Prin sentinţa civilă nr. 650 din data de 20 mai 2004 Tribunalul Constanta a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.

Prin decizia nr. 672/C din data de 8 iunie 2005 Curtea de Apel Constanta a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România.

Reclamanta a formulat recurs, înregistrat sub dosar nr. x/2005 pe rolul Curţii de Apel Constanta, care prin decizia nr. 381/c din data de 12 septembrie 2005 a declinat cauza spre competenta soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia nr. 2238 din data de 28 februarie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat atât decizia curţii de apel cât şi sentinţa instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub dosar nr. x/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 555 din data de 12 mai 2008, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondate, cererile de disjungere. A admis acţiunea formulată de reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Mangalia şi Municipiul Mangalia prin Primar.

A constatat că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, potrivit dispoziţiilor Legea nr. 10/2001, pentru imobilul compus din teren în suprafaţă totală de 29.027 m.p. şi construcţie compusă din parter şi 2 etaje, situat în Mangalia.

A obligat pârâţii să restituie în natură reclamantei suprafaţa de 14.000 mp şi construcţia situată pe acesta.

Prin decizia nr. 152/C din data de 25 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a fost soluţionat apelul formulat de apelanţii-pârâţi Municipiul Mangalia şi Primarul Municipiului Mangalia împotriva sentinţei civile nr. 555 din data de 12 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

Prin decizia nr. 959 din data de 8 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2006, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Municipiul Mangalia prin Primar şi Primarul Municipiului Mangalia împotriva încheierii de şedinţă din 16 noiembrie 2016 şi a deciziei nr. 152/C din data de 25 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, hotărârea pronunţată de instanţa supremă fiind irevocabilă.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă, reiese că termenul de perimare de un an prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării deciziei irevocabile anterior menţionate, împlinindu-se la data de 8 iunie 2018.

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul soluţionării irevocabile a pricinii (8 iunie 2017) şi până la data repunerii pe rol a cauzei (11 iunie 2018) trecând mai mult de un an, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România împotriva deciziei civile nr. 75 din data de 9 martie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România împotriva deciziei civile nr. 75 din data de 9 martie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.09.2018.