Appeal against refusal to suspend administrative act declared inadmissible for lack of interest following final annulment ruling

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 mai 2016, reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 15.03.2016, întocmit de pârâtă cu privire la proiectul x/18.04.2011, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare a actului administrativ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 345 din 15 iulie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Totodată, prima instanţă a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 610 RON, achitată cu chitanţa nr. x/16.07.2016 emisă de B. şi recipisa de consemnare nr. x/06.07.2016, eliberată de B. - Sucursala Craiova.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 345 din 15 iulie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea A. SRL, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

În dezvoltarea recursului, reclamanta a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă, pentru ca instanţa să dispună suspendarea executării actului administrativ.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, recurenta-reclamantă a învederat că a prezentat suficiente argumente, care susţin aparenţa de nelegalitate a actului administrativ, arătând că emitentul actului a invocat neregularităţi contractuale, în condiţiile în care, anterior, a avizat pozitiv toate actele reclamantei şi a apreciat a fi îndeplinite condiţiile de eligibilitate a cheltuielilor. Prima instanţă nu a avut în vedere aspectele de nelegalitate prezentate de reclamantă, care, deşi nu pot fi analizate pe fond în cadrul cererii de suspendare, ridică o îndoială asupra temeiniciei şi legalităţii actului administrativ.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond nu a analizat îndeplinirea acestei condiţii. În esenţă, recurenta-reclamantă a învederat că executarea silită a actului administrativ este de natură să producă un prejudiciu viitor, dar previzibil, în patrimoniul societăţii, întrucât ar implica valorificarea utilajelor folosite în desfăşurarea activităţii şi ar conduce la imposibilitatea onorării contractelor încheiate, precum şi la imposibilitatea achitării creanţelor către furnizori şi a salariilor personalului contractual.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 noiembrie 2016, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Reclamanta Societatea A. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 15.03.2016, întocmit de pârâtă cu privire la proiectul x/18.04.2011, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la data pronunţării instanţei de fond asupra acţiunii în anulare a acestui act.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul instanţei de recurs de către intimata-pârâtă, Înalta Curte reţine că, prin Sentinţa civilă nr. 545 din 13 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat fondul cauzei, respingând acţiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de faţă. Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea recursului, conform Deciziei nr. 4103 din 23 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În condiţiile respingerii acţiunii în anulare a actului administrativ, interesul reclamantei în susţinerea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ nu îndeplineşte cerinţa de a fi actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ., fiind depăşit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să îşi producă efectele. Astfel cum s-a arătat anterior, suspendarea executării actului administrativ, solicitată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond, iar singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungeşte de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de faţă, dată fiind soluţia de respingere a acţiunii în anulare.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. SRL, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 345 din 15 iulie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL