Competent court for administrative challenges to state compensation refusals for restricted forest harvesting in Natura 2000 zones

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe sesizate

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.02.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Braşov, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea actului administrativ emis de pârâtă sub nr. 10044-10051; 10310/1/26.01.2015 (raportat la anul 2009), reprezentând în fapt un refuz nejustificat, emis cu exces de putere, prin care ITRSV Braşov a comunicat refuzul/avizul negativ la solicitările sus-menţionate, cu privire la întocmirea decontului şi acordarea compensaţiilor aferente anului 2009, cu consecinţa obligării pârâtei la:

- plata sumei de 117.200,17 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-au putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafaţa de pădure de 880,50 ha, situată în zona de conservare totală a Siturilor Natura 2000 - Situl Călimani-Gurghiu, în zona/tipul funcţional T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Mureşul pe întreaga perioadă a anului 2009, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2009;

- plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 117.200,17 RON începând cu data de 19.07.2012, dată la care creanţa a devenit exigibilă, respectiv data la care Comisia Europeană a emis Decizia nr. C(2012)5166 final - publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe data de 13.09.2012 (RO)- prin care a avizat favorabil continuarea acordării ajutoarelor de stat tuturor persoanelor fizice şi juridice indiferent de forma de proprietate pentru terenurile forestiere (păduri în T1 şi T2 din cadrul Siturilor Natura 2000) sau de la data de 19.12.2014, dată la care a depus Cererea nr. 641 la ITRSV Braşov;

Prin precizarea acţiunii, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor, în calitate de organ ierarhic superior al pârâtului, de ordonator principal de credite şi de autoritate centrală în domeniul silviculturii şi obligarea în solidar a celor doi pârâţi la plata ajutorului de stat pe anul 2009, cu dobândă precum şi plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Braşov a formulat cerere de chemare în garanţie a DGRFP Braşov întemeiată pe prevederile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 şi H.G. nr. 861/2009.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Sentinţa civilă nr. 70/2015 din 21 septembrie 2015, Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Mureş, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii ITRSV Braşov şi Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Târgu Mureş a reţinut că există prevederi legale exprese care stabilesc modalitatea şi procedura de acordare a acestor ajutoare de stat pe cale administrativă.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, fiind chemată în judecată autoritatea publică centrală pentru a fi obligată la plata ajutorului de stat, instanţa a constatat că devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 coroborate cu textele de lege anterior citate şi menţionate.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Ape Târgu Mureş, secţia a-II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 119/2015 din 17 noiembrie 2015, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că actul administrativ fiscal a cărui anulare s-a solicitat prin prezenta cerere a fost emis de organul fiscal teritorial, act interpretat de către reclamant ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantului de întocmire a decontului şi de acordare a compensaţiilor aferente anului 2009.

Faţă de acestea, şi având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa a apreciat că Tribunalului Mureş este instanţa competentă teritorial, să soluţioneze cauza .

Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte constată că reclamantul solicită, acordarea contravalorii despăgubirilor aferente masei lemnoase care nu a putut fi recoltată în calitate de proprietar al suprafeţei de 7877,70 ha situată în zona de conservare totală a Siturilor Natura 2000, aferente anului 2009.

Acest demers judiciar al reclamantului, aşa cum rezultă din înscrisurile din dosarul cauzei este în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov (ITRSV Braşov) şi Ministerul Mediului şi Pădurilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport de dispoziţiile legale citate anterior, competenţa materială de soluţionare a cauzelor de către instanţele de contencios administrativ se stabileşte în raport de două criterii şi anume: al rangului organului emitent/autorităţii publice, respectiv criteriul valoric care priveşte taxele şi impozitele, contribuţiile, datoriile vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Cu privire la competenţa materială, în raport de art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţa constată că, în cauză refuzul de acordare a compensaţiilor pretinse de reclamanţi nu poate fi exprimat decât de minister, iar faţă de dispoziţiile legale care guvernează domeniul acordării acestor ajutoare de stat, respectiv, art. 97 şi 98 din Codul silvic în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, aceste prevederi legale stipulează că acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează se realizează din bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, după ce documentaţia stabilită în anexa 1 a H.G. nr. 861/2009 se transmite autorităţii centrale de către structurile teritoriale.

Aşadar, acţiunea formulată vizează refuzul autorităţilor publice pârâte de acordare a despăgubirilor solicitate de reclamante, astfel că se va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport de criteriul rangului autorităţii publice pârâte implicată în raportul juridic administrativ.

Văzând şi dispoziţiile H.G. nr. 861/2009, Ministerului Mediului şi Pădurilor îi revin, în principal, atribuţii în ceea ce priveşte problema acordării compensaţiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice.

Întrucât Ministerul Mediului şi Pădurilor face parte din categoria autorităţilor publice centrale, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, rezultă că se va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport de rangul autorităţii publice.

În consecinţă,având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a-II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., pe pârâţii Garda Forestieră Braşov, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Braşov şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, precum şi pe chemaţii în garanţie Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a-II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 09 martie 2016.

Procesat de GGC - GV