Rejection of stamp duty refund for denied case transfer motion; failure of unjust enrichment and statutory restitution exceptions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii şi cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.09.2015, petentul A. a solicitat restituirea sumei de 100 de RON, achitată cu titlu de taxa judiciară de timbru, aferentă cererii de strămutare a Dosarului nr. x/93/2015.

În motivarea cererii,reclamantul a arătat că suma în discuţie se impune a fi restituită, în temeiul art. 1341 alin. (1) C. civ., întrucât cererea de strămutare a fost respinsă.

Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 6 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 06 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamantul A., în condiţiile art. 483 din Noul C. proc. civ. (în continuare noul C. proc. civ.).

Deşi nu indicat niciun motiv de nelegalitate, menţionând generic dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, se apreciază că motivele invocate de recurent pot fi încadrate fi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Mai arătat recurentul că încheierea recurată este nelegală, întrucât motivele indicate în cererea de strămutare erau întemeiate.

Faţă de acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, rejudecând, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în sensul restituirii sumei de 100 de RON, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, aferentă cererii de strămutare a Dosarului nr. x/93/2015.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov nu a formulat întâmpinare în cauză.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului formulat, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Recurentul-reclamant A., la data de 10.09.2015, a solicitat instanţei restituirea sumei de 100 de RON, achitată de cu titlu de taxă judiciară de timbru, aferenta cererii de strămutare a dosarului nr. x/93/2015, având în vedere dispoziţiile art. 1341 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de apel a respins cererea de restituire a taxei de timbru cu motivarea că taxa de timbru judiciar 100 de RON,a cărei restituire o solicită petentul, a fost stabilită de instanţa în temeiul art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, urmare a cererii acestuia de strămutare a dosarului nr. x/93/2015 a Tribunalului Ilfov, cerere care a fost respinsă de Curtea de Apel Bucureşti ca neîntemeiată, prin Sentinţa civilă nr. 1493/26.05.2015.

A mai reţinut instanţa că în cauză nu este incident niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor la art. 45 alin. (1) lit. a) - i) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici nu s-a identificat vreo altă dispoziţie legală care să permită restituirea taxei de timbru achitata în cazul unei cereri de strămutare respinsă,cum este cazul de faţă.

Soluţia curţii de apel reflectă interpretarea şi aplicarea judicioasă a cadrului legal incident în cauză.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentului privitoare la restituirea taxei judiciare de timbru achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, aferentă cererii de strămutare a dosarului nr. x/93/2015, Înalta Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, textul de lege invocat de recurent [art. 45 lit. d) din O.U.G. nr. 80/2013], nefiind incident în cauză.

De asemenea, art. 45 lit. a) - i) din O.U.G. nr. 80/2013, statuează fără echivoc situaţiile în care taxele judiciare de timbru se restituie printre care enunţăm: "sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiţionarului, printre altele, când taxa plătită nu era datorată", (...) "când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât (...)."

Or, în speţă nu este vorba nici de vreo taxă judiciară nedatorată, atâta timp cât acţiunea petentului era o cerere de strămutare (care se impunea a fi timbrată în conformitate cu art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013) a dosarului nr. x/93/2015 al Tribunalului Ilfov, cerere respinsă de Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 1493/26.05.2015, ca neîntemeiată.

Referitor la neaplicarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 1341 alin. (1) C. civ. invocate de recurent, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că nu sunt incidente în cauză.

Condiţiile instituite de legiuitor, pentru incidenţa plăţii nedatorate pot fi rezumate după cum urmează: solvens-ul (persoana care efectuează plata) trebuie să fi executat o prestaţie pozitivă, cu titlul de plată, cu intenţia certă de a stinge o datorie, această obligaţie putând consta în a da sau a face ceva.

Cu alte cuvinte plata nedatorată, reprezintă un fapt juridic licit. C. civ. instituie principiul potrivit căruia orice plată presupune o datorie. Dacă o asemenea datorie nu există şi, totuşi s-a efectuat o plată, ea nu este săvârşită în mod valabil, fiind lipsită de cauză.

În acest context, hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, astfel că în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 06 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 09 martie 2016.

Procesat de GGC - GV