Territorial jurisdiction for labor contraventions: place of commission at the workplace vs. employer’s registered office

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 21.04.2015 sub nr. x/212/2015, petenta SC A. SRL a solicitat schimbarea sancţiunii aplicate prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x încheiat la data de 26.03.2015 de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa, din amendă contravenţională în avertisment, în drept fiind invocate dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 şi cele ale C. muncii.

Prin Sentinţa nr. 10697 din data de 30 septembrie 2015 Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta SC A. SRL împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/26.03.2015 întocmit de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa, în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă sesizată a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost comisă fapta, textul de lege instituie o normă de competenţă exclusivă în favoarea acestei instanţe.

În cazul în care se constată comiterea faptei prevăzute de art. 276 alin. (1) lit. j) din C. muncii, locul săvârşirii este localitatea unde angajatorul are sediul, obligaţia de a respecta clauzele contractului individual de muncă, inclusiv cele privitoare la repausul săptămânal conform art. 137 alin. (1) şi (2) din Legea 53/2003 - Codul muncii, nu poate fi îndeplinită decât la sediul social al angajatorului, neavând relevanţă locul unde se execută activităţile specifice.

Judecătoria Constanţa a apreciat că locul săvârşirii contravenţiei îl reprezintă localitatea unde angajatorul îşi are sediul - localitatea Sibiu, care se află în circumscripţia Judecătoriei Sibiu, astfel încât în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa nr. 6851 din data de 11 decembrie 2015 Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile având ca obiect plângere contravenţională formulată de petenta SC A. SRL în contradictoriu cu intimatul I.T.M. Constanţa în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflict negativ de competenţă între Judecătoria Sibiu şi Judecătoria Constanţa, drept pentru care a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză şi a înaintat dosarul instanţei în drept să soluţioneze conflictul negativ de competenţă - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sibiu a constatat că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravenţională se judecă de către judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Locul săvârşirii faptei contravenţionale reţinute în procesul-verbal seria CT nr. 18068 din 26.03.2015 îl reprezintă punctul de lucru al petentei situat în Centrul Comercial B.. Pentru stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează "locul săvârşirii contravenţiei" reglementat de art. 32 din O.G. nr. 2/2001, ceea ce presupune analizarea conţinutului contravenţiei, cu consecinţa identificării locului săvârşirii acesteia.

Prin urmare, contravenţia prevăzută de art. 260 lit. j) C. muncii are ca element material nerespectarea de către angajator a repausului săptămânal la locul de muncă al angajatului, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege, respectiv punctul de lucru din Centrul Comercial B..

A reţine altfel, ar însemna că toate contravenţiile s-ar putea săvârşi doar la sediul angajatorului, aşa cum sunt prevăzute de art. 260 C. muncii, lucru exclus având în vedere obiectul contravenţiei în litigiu. Mai mult, în conformitate cu art. 260 alin. (2) C. muncii "constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă", iar potrivit alin. (3) "contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispoziţiile legislaţiei în vigoare", respectiv O.G. nr. < 2/2001.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Petenta SC A. SRL a învestit instanţa cu o plângere contravenţională vizând schimbarea sancţiunii aplicate prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x încheiat la data de 26.03.2015 de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa, din amendă contravenţională în avertisment.

Prin actul contestat petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. j) Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, constând în neacordarea repausului săptămânal, în modalitatea reglementată de art. 137 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, angajaţilor din magazinul A. din cadrul Centrului Comercial B.

Potrivit art. 260 alin. (1) lit. j) şi alin. (3) din C. muncii:" (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: (...) j) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de la 1.500 RON la 3.000 RON; (...) (3) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispoziţiile legislaţiei în vigoare."

În virtutea normei de trimitere de la art. 260 alin. (3) din C. muncii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, conform cărora:

"Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia".

Astfel, pentru determinarea instanţei competente prezintă relevanţă stabilirea locului săvârşirii contravenţiei.

Din analiza dispoziţiilor art. 260 alin. (1) lit. j) din C. muncii, se apreciază că locul săvârşirii contravenţiei este punctul de lucru al petentei/magazinul în care angajaţii au desfăşurat activitate fără a le fi acordat repausul săptămânal în modalitatea prevăzută de lege, acesta fiind situat în raza teritorială a Judecătoriei Constanţa.

Un argument în plus în acest sens este şi acela că fapta a fost constatată de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa, în a cărui rază teritorială este situat punctul de lucru al petentei şi nu de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu, în a cărui rază teritorială se află sediul social al acesteia.

La pronunţarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa sa anterioară în soluţionarea unor conflicte de competenţă similare, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 1870/2014 şi nr. 587/2015.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC A. SRL în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2016.

Procesat de GGC - GV