Competence for judicial assistant salary dispute: labor court jurisdiction despite ancillary request to modify administrative order

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2014, reclamanta A., asistent judiciar în cadrul Tribunalului Argeş, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Argeş obligarea acestora la plata indemnizaţiei rezultate ca urmare a atingerii vechimii în funcţia de asistent judiciar între 3-5 ani, începând cu data de 1 septembrie 2013, precum şi în continuare, concretizată în indemnizaţia calculată prin O.M.J. nr. 2659/C/2013 şi diferenţa până la indemnizaţia efectiv acordată colegilor săi, care, anterior acestei date, au îndeplinit aceeaşi condiţie de vechime, obligarea Ministerului Justiţiei la modificarea Ordinului în conformitate cu dispoziţiile hotărârii ce se va pronunţa.

Prin Sentinţa nr. 1711 din data de 12 iunie 2015 Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei materiale a secţiei I Civile a acestei instanţe, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei prin întâmpinare şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă sesizată a avut în vedere faptul că reclamanta a solicitat modificarea O.M.J. nr. 2659/C/2013, prin care i s-a stabilit indemnizaţia, în sensul de a fi remunerată la fel ca şi colegii săi, care au îndeplinit aceeaşi condiţie de vechime anterior acestei date, în temeiul Legii nr. 330/2009, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 şi a O.G. nr. 84 2012.

Tribunalul Prahova a constatat că art. 7 din Anexa VI, Capitolul VIII din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevede că: "(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie» în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, (colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile).

La alin. (2) al acestui text de lege se arată că, "împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen ele 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apei Bucureşti, pentru celelalte hotărâri Hotărârile pronunţate sunt irevocabile", astfel încât în baza dispoziţiilor citate, competentă material în primă instanţă este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa nr. 2787 din data de 29 octombrie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă (complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale), a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a constatat că litigiul dedus judecăţii este unul specific dreptului muncii, întrucât vizează raportul de serviciu al reclamantei, sub aspectul dreptului la plata diferenţei indemnizaţiei rezultate ca urmare a atingerii vechimii în funcţie între 3 şi 5 ani ca asistent judiciar, pentru anumite intervale de timp, faţă de indemnizaţia stabilită prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2659/C/2013.

Chiar dacă reclamanta a formulat şi un capăt accesoriu privind obligarea ministrului justiţiei la modificarea ordinului în conformitate cu dispoziţiile hotărârii ce se va pronunţa, conform răspunsului la întâmpinare şi precizărilor depuse în data de 14.10.2015, s-a constatat că reclamanta nu înţelege să conteste ordinul ministrului justiţiei nr. 2659/C/2013, prin care i-a fost stabilită indemnizaţia, conform procedurii prevăzute în Anexa VI, Capitolul VIII al Legii nr. 284/2010, astfel că litigiul promovat nu este unul în contencios administrativ, ci un litigiu de muncă, instanţa competentă din punct de vedere material fiind tribunalul.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Reclamanta A. a învestit Tribunalul Prahova cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei rezultate ca urmare a atingerii vechimii în funcţia de asistent judiciar între 3 - 5 ani, începând cu data de 01.09.2013, precum şi în continuare, concretizată în indemnizaţia calculată prin O.M.J. nr. 2659/C/2013 şi diferenţa până la indemnizaţia efectiv acordată colegilor săi, care, anterior acestei date, au îndeplinit aceeaşi condiţie de vechime, precum şi obligarea Ministerului Justiţiei la modificarea ordinului conform hotărârii pronunţate.

Prin răspunsul la întâmpinare depus în dosarul Tribunalului Prahova, dar şi prin precizările depuse la Curtea de Apel Bucureşti la data de 14.10.2015, reclamanta a menţionat, fără echivoc, faptul că nu înţelege să conteste O.M.J. nr. 2659/C/2013, cauza dedusă judecăţii fiind în materia litigiilor de muncă, deoarece vizează raportul său de serviciu şi obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei rezultate ca urmare a atingerii vechimii în muncă, pe anumite intervale de timp.

Se constată astfel că în litigiul de faţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 7 alin. (2), Capitolul VIII din Anexa VI a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care ar atrage competenţa materială şi teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, acesta este un litigiu de muncă şi nu unul de contencios administrativ, solicitarea reclamantei de modificare a O.M.J. nr. 2659/C/2013 în raport cu hotărârea ce va fi pronunţată în cauză reprezentând o cerere accesorie în raport cu cererea principală, fără a fi în măsură să atragă competenţa altei instanţe decât aceea care este competentă să soluţioneze cererea principală.

Nu în ultimul rând, la stabilirea instanţei competente se are în vedere şi faptul că asistenţilor judiciari nu le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ci dispoziţiile de drept comun ale Codului muncii, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa jurisdicţiei muncii, reglementată la art. 284 din acest cod.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2016.

Procesat de GGC - GV