Appeal upheld: probation-officer eligibility restored, diploma accreditation review barred; €20,000 moral damages awarded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii şi hotărârea primei instanţe

Prin cererea înregistrată la data de 27 septembrie 2013 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministerul Educaţiei Naţionale, membrii Comisiei de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor şi funcţiilor vacante din sistemul de probaţiune şi membrii Comisiei de soluţionare a contestaţiilor constituite cu prilejul concursului pentru ocuparea posturilor şi funcţiilor vacante din sistemul de probaţiune:

- anularea deciziei de respingere a contestaţiei de către Comisia de soluţionare a contestaţiei şi pe cale de consecinţă, anularea deciziei de respingere a dosarului de către Comisia de organizare a concursului din etapa de selecţie a dosarelor de concurs;

- anularea punctului de vedere înaintat de Ministerul Educaţiei Naţionale, către Ministerul Justiţiei, la momentul organizării concursului;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei de a-i repara prejudiciul cauzat, în sensul de a-i recunoaşte diploma de licenţă şi de a înlătura menţiunile publice din site-ul Ministerului Justiţiei publicate cu ocazia concursului, în ceea ce o priveşte;

- obligarea în solidar a pârâţilor la plata daunelor morale în cuantum de 150.000 RON, în temeiul art. 18 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004,

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 19/F-CONT pronunţată în data de 4 februarie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea aşa cum a fost precizată şi completată.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ. 2010 ( C. proc. civ.) şi solicitând casarea sentinţei şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, precizată şi completată.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ. se arată că prima instanţă a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti deoarece nu a făcut demersuri pentru a afla toate datele despre membrii comisiilor care au contribuit la întocmirea actelor administrative contestate, împiedicând-o astfel să administreze proba interogatoriului cu aceşti membri şi să echilibreze raporturile de putere dintre autoritate şi reclamantă.

De asemenea, instanţa nu a ţinut cont de o probă decisivă a dosarului, respectiv de diploma de licenţă vizată de Ministerul Educaţiei Naţionale, invocând în schimb considerente străine de obiectul acţiunii, legate de acreditarea unităţii de învăţământ care a eliberat diploma.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. se arată că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 204 C. proc. civ. deoarece nu a citat membrii comisiilor care au emis actele contestate şi nu a stabilit cadrul procesual; de asemenea, nu s-a pronunţat asupra cererii de completare a acţiunii.

Se arată că este incident şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. deoarece considerentele sentinţei sunt străine de obiectul cererii de chemare în judecată, care nu privea acreditarea unităţii de învăţământ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. se susţine că instanţa a aplicat greşit prevederile O.U.G. nr. 75/2005, care nu era în vigoare la data când a început studiile universitare. Arată că punctul de vedere al Ministerului Educaţiei Naţionale (MEN) referitor la lipsa acreditării Universităţii B., transmis Ministerului Justiţiei şi care a stat la baza actelor contestate, nu este unul constant şi oricum, conflictul dintre MEN şi Universitatea B. nu ar trebui să afecteze partea.

În favoarea sa invocă şi practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

3. Întâmpinări

În cauză au formulat întâmpinări intimaţii Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) şi Ministerul Justiţiei (MJ).

3.1 Intimatul MEN solicită respingerea recursului arătând că în mod corect prima instanţă a reţinut că "diplomele eliberate de instituţiile de învăţământ superior pentru absolvenţii facultăţilor acreditate sunt recunoscute de drept de Ministerul Educaţiei Naţionale, nefiind necesară o recunoaştere specială din partea ministerului", intimatul neavând calitate procesuală pasivă.

Pe de altă parte, cererea îndreptată împotriva MEN este inadmisibilă deoarece reprezintă o acţiune în constatare care nu este prevăzută de lege (Legea nr. 554/2004).

Pe fondul pricinii, consideră că sentinţa este legală şi temeinică deoarece recurenta a absolvit Universitatea B., Facultatea de Sociologie Psihologie, promoţia 2009, forma de învăţământ la distanţă (ID), în condiţiile în care această formă de învăţământ ID nu este acreditată pentru acea universitate.

3.2 Intimatul MJ solicită respingerea recursului pentru următoarele considerente:

Referitor la primul motiv de recurs arată că cele invocate de recurentă nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 4 C. proc. civ. De altfel, prin cererea din 07.10.2013, reclamanta a renunţat la chemarea în judecată a membrilor comisiilor iar revenirea ulterioară (după finalizarea procedurii prealabile judecăţii), a fost legal considerată de instanţă ca inadmisibilă.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. arată că este neîntemeiat deoarece instanţa de fond a arătat considerentele pentru care a pronunţat soluţia, nefiind ţinută să răspundă fiecărui argument în parte.

Referitor la fondul pricinii (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.) se arată că sentinţa a fost dată cu aplicarea corectă a legii deoarece recurenta nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 123/2006, forma de învăţământ ID nefiind acreditată pentru Facultatea de Sociologie - Psihologie din cadrul Universităţii B. De asemenea, prevederile art. 3 alin. (2) din Ordinul MJ nr. 245/2011 stabilesc că pot fi luate în considerare diplomele sau adeverinţele doveditoare ale studiilor, cu condiţia ca acestea din urmă să fie eliberate de o unitate de învăţământ acreditată.

În ce priveşte hotărârile judecătoreşti la care recurenta a făcut trimitere (Deciziile nr. 1590/2012 şi 2376/2010 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), susţine că nu sunt relevante în cauză deoarece se referă la situaţii distincte de cea dedusă judecăţii.

II. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

1. Procedura de filtrare

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., iar, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 20 octombrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 16 februarie 2016.

2. Analiza motivelor de casare

Examinând actele şi lucrările dosarului precum şi susţinerile părţilor, judecând în limitele motivelor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, sentinţa fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material precum şi în temeiul unor motive străine de natura cauzei, ceea ce atrage incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 şi 6 C. proc. civ. 2010 ( C. proc. civ.).

Prima instanţă a reţinut că, în fapt, recurenta A. este absolventă a Universităţii B. din Bucureşti, Facultatea de Sociologie-Psihologie, promoţia 2007, fiindu-i eliberată în acest sens diploma de licenţă nr. 10285 din 09.04.2008.

În calitate de licenţiată în specializarea sociologie-psihologie recurenta s-a înscris la concursul organizat de intimatul Ministerul Justiţiei (MJ) pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de probaţiune sesiunea iunie - octombrie 2013.

În etapa de selecţie a dosarelor de înscriere, participarea recurentei la concurs a fost refuzată pe considerentul că partea nu deţine diplomă de licenţă valabilă din punct de vedere legal într-una din specializările precizate în art. 20 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 123/2006.

Raportat la această stare de fapt, Înalta Curte constată că prevederile legale mai sus menţionate au fost greşit aplicate de Curtea de Apel Piteşti.

Astfel, din cuprinsul acestor dispoziţii rezultă că, pentru a fi numită în funcţia de consilier de probaţiune persoana interesată trebuie să îndeplinească, cumulativ, mai multe condiţii, printre care, să fie licenţiată în asistenţă socială, psihologie, sociologie, pedagogie sau drept.

Or, raportat la diploma de licenţă amintită, recurenta îndeplinea condiţia în discuţie, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. să fie întemeiat.

Pe de altă parte, eroarea primei instanţe constă în aceea că, însuşindu-şi apărările pârâţilor intimaţi (aceleaşi cu cele invocate şi în recurs), a procedat la verificării acreditării formei de învăţământ la distanţă urmată de reclamanta recurentă, adică a unei condiţii privind legalitatea diplomei de licenţă, deşi chestiunea nu a făcut obiectul judecăţii, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Într-adevăr, diploma de licenţă, ca orice alt act administrativ, produce efecte atâta vreme cât nu este anulată. Or, atât intimaţii cât şi prima instanţă au lipsit de efecte diploma.

Aşa fiind, refuzul intimatului MJ de înscriere a recurentei la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de probaţiune în sesiunea iunie - octombrie 2013 este nejustificat, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în tot sentinţa şi rejudecând:

Va admite capătul de cerere privind anularea Adresei nr. x/2013 emisă de intimatul MJ în soluţionarea contestaţiei administrative formulate de reclamantă, precum şi rezultatele etapei de selecţie a dosarelor de înscriere la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de probaţiune sesiunea iunie - octombrie 2013, în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

Drept urmare, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va admite şi capătul de cerere în despăgubiri şi, apreciind în mod echitabil, va obliga intimatul-pârât MJ să plătească recurentei-reclamante suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit prin refuzul nejustificat de înscriere la concurs, suma de 150.000 RON solicitată de reclamantă fiind excesivă. În acest context, susţinerea reclamantei recurente referitoare la obligaţia solidară a celor doi intimaţi la plata de despăgubire se înlătură ca neîntemeiată deoarece refuzul a fost dat exclusiv de intimatul MJ.

Referitor la cererea de anulare a "punctului de vedere" exprimat de intimatul MEN, însuşit de intimatul MJ, şi care a condus la refuzul de înscriere la concurs, Înalta Curte constată că acesta nu reprezintă act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 şi art. 8 din aceiaşi lege, va respinge cererea.

De asemenea, va fi respinsă şi cererea de reparare a prejudiciului prin obligarea intimatului MJ la recunoaşterea dreptului generic de participare a recurentei la concurs deoarece un astfel de drept generic nu este prevăzut de lege. Recurenta beneficiază de dreptul rezultat din diploma de licenţă, protejat de Înalta Curte prin prezenta decizie, iar acest drept nu necesită stabilirea în sarcina intimatului MJ a unei obligaţii suplimentare, diploma fiind suficientă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 19/F - CONT din 4 februarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa. Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta A., astfel cum a fost precizată şi completată.

Anulează adresa nr. x/2013 şi rezultatele etapei de selecţie a dosarelor de înscriere la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de probaţiune sesiunea iunie - octombrie 2013, în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

Obligă intimatul-pârât Ministerul Justiţiei să plătească recurentei-reclamante suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

Respinge în rest acţiunea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 martie 2016.

Procesat de GGC - GV