Inadmissibility of appeal against declination of material jurisdiction due to statutory bar on challenging incompetence decisions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara şi B., obligarea pârâţilor să răspundă la plângerea prealabilă înregistrată sub nr. x/21.02.2014, potrivit art. 7 şi art. 22 din Legea nr. 544/2001, precum şi la plata de daune, potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 137 din 30 mai 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu de către instanţă şi, în consecinţă, a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Hunedoara.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 137 din 30 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia, constatarea că, potrivit art. 96 Noul C. proc. civ., competenţa de judecată în primă instanţă, în cauză, revine Curţii de Apel, soluţionarea cauzei, cu obligarea pârâţilor să răspundă la plângerea prealabilă formulată de reclamant, precum şi la plata unor daune.

În motivarea cererii, recurentul a susţinut că declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Hunedoara s-a făcut în mod tendenţios, pentru a se eluda excepţiile invocate de recurent şi cererea de strămutare formulată de acesta.

1.4. Apărările intimaţilor

Legal citaţi, intimaţii Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara şi B. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii şi au solicitat respingerea cererii de apel ca nefondată, nelegală şi inadmisibilă.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 noiembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Recurentul A. a depus punct de vedere referitor la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, arătând, în esenţă, că decizia ce urmează a fi pronunţată în cauză va fi nulă/tardivă/falsă pentru că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa de a judeca cererea sa.

Prin rezoluţia din data de 17 decembrie 2015, s-a stabilit termen la data de 1 martie 2016, în complet filtru, fără citarea părţilor, în vederea examinării recursului în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Recursul este inadmisibil.

Aşa cum s-a reţinut şi în raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. prevăd "când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent", iar potrivit alin. (3) " dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent."

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 137 din 30 mai 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Hotărârea se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2016.

Procesat de GGC - GV