Territorial jurisdiction for administrative transport contraventions: place of commission determined by employer's seat for employment omission violations

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/215/2014, petenta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial nr. 6, anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x şi înlocuirea amenzii de 9000 RON cu avertisment.

În motivarea plângerii petenta a arătat, în esenţă, că la data de 25.11.2014 a fost efectuat un control la sediul SC A. SRL, constatându-se că petenta a utilizat un la transportul rutier de mărfuri un conducător auto fără contract individual de muncă, fapt pe care nu-l contestă, dar solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.

2. Hotărârea Judecătoriei Craiova

Prin Sentinţa civilă nr. 11131 din 25 septembrie 2015, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de această instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că, aşa cum rezultă din procesul-verbal contestat, contravenţia reţinută în sarcina petentei are ca element material utilizarea la efectuarea transportului rutier de mărfuri din data de 07.11.2014 pe DN72, Ploieşti, Prahova, a conducătorului auto B., fără contract individual de muncă, avize medicale şi psihologice valabile.

Locul săvârşirii faptei ce se impută petentei este locul unde s-a efectuat controlul în trafic la 07.11.2014 şi nu sediul petentei.

3. Hotărârea Judecătoriei Ploieşti

La rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 174 din 12 ianuarie 2016, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, prin procesul-verbal de contravenţie nr. x, petenta SC A. SRL a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 9000 RON întrucât la data de 25.11.2014 a fost efectuat un control la sediul acesteia din Craiova, str. Floreşti, nr. 44, judeţ Dolj, de către inspectori din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial nr. 6 şi s-a constatat utilizarea de către operatorul de transport rutier a unui conducători auto fără contract individual de muncă, aviz medical şi psihologic.

Dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 arată că plângerea contravenţională este de competenţa instanţei pe raza căreia s-a săvârşit fapta, iar fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei a fost constatată ca fiind săvârşită la sediul operatorului de transport SC A. SRL din Craiova.

Împrejurarea că, pentru a demonstra fapta contravenţională inspectorii ISCTR au procedat la interogarea bazei de date a ISCTR în care este înregistrat un control în trafic pe DN72, Ploieşti, jud. Prahova, unde conducătorul auto B. a condus auto (...), fiind sancţionat contravenţional conform procesului-verbal ISCTR nr. 410890134, nu înseamnă că locul săvârşirii contravenţiei a fost la Ploieşti, ci este doar un element care sa probeze faptul că acea persoana a condus un autovehicul al petentei. De altfel prin procesul-verbal ISCTR nr. 410890134, petenta a fost sancţionată pentru faptul că încărcătura de 22 tone hârtie nu era fixată cu chingi de ancorare pe platforma semiremorcii.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Judecătoria Ploieşti a decis, în temeiul art. 134 şi art. 135 alin. (1) din Noul C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

4. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Craiova.

Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x din 25.11.2014, prin care i s-a aplicat societăţii reclamante o amendă contravenţională în cuantum de 9000 RON, pentru săvârşirea faptei prevăzute de H.G. nr. 69/2012, constând în conducerea unui vehicul utilizat la efectuarea transportului rutier de către un conducător auto care nu deţine atestat/certificat de competenţă profesională.

Conform art. 3 pct. 12 din H.G. nr. 69/2012, în baza căruia a fost sancţionată petenta: "Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 şi constituie contravenţii, dacă acestea nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni:

12. angajarea şi utilizarea, de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul economic care desfăşoară activităţi conexe transportului rutier/centrul de pregătire şi perfecţionare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere/şcoala de conducători auto, a unei persoane cu funcţie care concură la siguranţa rutieră fără contract individual de muncă, care nu este titulară a unui atestat/certificat care atestă competenţa/calificarea profesională a acesteia, corespunzător funcţiei deţinute şi/sau tipului de transport efectuat, eliberat conform legislaţiei în vigoare şi/sau care nu deţine aviz medical/aviz psihologic valabil, după caz;"

Aşadar, în speţă a fost constatată o contravenţie constând într-o faptă omisivă reglementată prin H.G. nr. 69/2012, privind stabilirea unor încălcări ale reglementărilor europene şi naţionale în materia transportului rutier.

Acest act normativ nu conţine o normă derogativă de competenţă a judecării plângerilor contravenţionale, ci face trimitere la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, prin art. 59, potrivit căruia:

"Contravenţiilor prevăzute le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare."

Competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale este astfel stabilită, aşa cum a reţinut şi Judecătoria Ploieşti, exclusiv prin raportare la dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competenţa aparţine judecătoriei în a cărei rază a fost săvârşită contravenţia.

În speţă, elementul material al contravenţiei reţinute în sarcina petentei constă în omisiunea de a încheia contract de muncă conducătorului auto angajat pentru transportul unor mărfuri, astfel încât, faţă de acest aspect, locul săvârşirii contravenţiei este, în cazul de faţă, locul unde contravenientul are sediul principal, anume localitatea Craiova.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Judecătoriei Craiova, şi, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., soluţionează conflictul negativ de competenţă în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimatul ISCTR, în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2016.

Procesat de GGC - GV