Res judicata bars duplicate claims for sanctions on unexecuted judgments despite differing underlying titles

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru refuzul nejustificat de executare a Sentinţei civile nr. 871 din 23.09.1998, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1076 din 1 aprilie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind autoritate de lucru judecat.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 1076 din 1 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia şi admiterea cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a argumentat, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, confiscându-i, practic, proprietatea, şi că a schimbat, cu rea-credinţă, obiectul cererii de chemare în judecată.

A mai arătat că instanţa de fond a încălcat dreptul recurentului de acces la justiţie, că a dat o hotărâre nemotivată şi a încălcat cu rea-credinţă autoritatea de lucru judecat.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 iunie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2015, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul reclamantului A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Analizând motivele de recurs ce fac referire la dispoziţiile art. 488 pct. 4 şi 6, Înalta Curte constată că nu pot fi primite aceste critici, întrucât nu au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază şi nu cuprinde motive străine de natura cauzei.

Nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., reţinându-se că Sentinţa civilă nr. 871/23.09.1998, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a cărei punere în executare o invocă recurentul, are alt obiect, altă cauză şi alte părţi decât prezenta acţiune, astfel încât nu există tripla identitate cerută de art. 431 C. proc. civ. (2010).

De asemenea, prin sentinţa recurată, instanţa de fond nu a pus în discuţie chestiunea tranşată prin Sentinţa civilă nr. 871/23.09.1998 (şi nici dreptul recurentului la executarea acestei hotărâri), ci doar a constatat că în speţă este incidentă autoritatea lucru judecat, raportat la existenţa unei alte sentinţe civile, privind o cerere formulată de acelaşi reclamant şi având acelaşi obiect.

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru refuzul nejustificat al pârâtului de executare a Sentinţei civile nr. 871 din 23.09.1998, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa nr. 954 din 21 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

Sentinţa a rămas definitivă urmare a respingerii, prin Decizia nr. 3203 din 20 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recursului declarat de reclamantul A..

Art. 166 C. proc. civ. reglementează puterea lucrului judecat ca o excepţie de fond, peremptorie şi absolută.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1201 din C. civ., "Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".

Principiul autorităţii de lucru judecat, ce rezultă din dispoziţiile art. 1201 C. civ., este un principiu de interes general, care corespunde necesităţii de stabilitate juridică, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât într-un act de jurisdicţie se consideră că exprimă adevărul şi judecata nu mai poate fi reluată, fiind un principiu diriguitor deopotrivă, pentru părţile litigante şi judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu.

Autoritatea de lucru judecat pune capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care părţile au uzat deja de toate căile de atac deschise şi puse la dispoziţia lor de către lege.

Excepţia autorităţii de lucru judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată ( non bis in idem) şi impune condiţia identităţii de acţiuni care, potrivit legii, reclamă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În speţă, se constată că este îndeplinită condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, între dosarul având nr. x/2/2013, soluţionat irevocabil la data de 20 octombrie 2015, şi Dosarul nr. x/2/2014, supus examinării în speţa de faţă, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, neexistând motive pentru casarea sentinţei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1076 din 1 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2016.

Procesat de GGC - GV