Administrative challenge to military medical classification upheld as lawful; appeal rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Apărării Naţionale şi Direcţia Asistenţă Medicală din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, anularea în parte a Ordinului nr. M 72 din 2002 precum şi a paragrafelor nr. 50a, 163, 254, grupa 2 din Baremul medical nr. M72 din 2002.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 65 din 3 martie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale ca fiind formulată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală.

A respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Asistenţă Medicală.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 65 din 3 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta A., solicitând casarea acesteia şi, în principal, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de fond, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea acţiunii s-a arătat că instanţa de fond, cu încălcarea exigentelor impuse de art. 31 din Legea nr. 24/2000, a reţinut ca la baza ordinului atacat a stat Referatul de aprobare nr. A 2301/2002, întocmit de Direcţia de Asistenta Medicală, din cadrul Ministrului Apărării Naţionale.

Potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, "proiectele de acte normative se supun spre adoptare însoţite de o expunere de motive, o nota de fundamentare sau referat de aprobare". Iar potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din acelaşi act normativ, în cazul unui ordin ca cel de faţă, era obligatoriu întocmirea unui referat de aprobare care să constituie instrumentul de prezentare şi motivare a noii reglementări propuse, cu respectarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 24/2000.

Din dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. c) din legea sus-menţionată, reiese că proiectele de acte normative trebuie însoţite de următoarele documente de motivare: referate de aprobare.

Conform alin. (2) al aceluiaşi art. 30, referatele de aprobare constituie instrumentele de prezentare şi motivare ale noilor reglementari propuse.

Referatul de aprobare existent la dosarul instanţei de fond nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la secţiunile art. 31 din Legea nr. 24/2000.

La dosar există înscrisul intitulat "Referat de aprobare". Acestuia îi lipsesc secţiunile prevăzute de art. 31 din Legea nr. 24/2000, de la pct. b, c, d, f, g.

Aşa fiind, se dovedeşte că înscrisul denumit "Referat de aprobare" existent la dosarul instanţei de fond, nu poate fi considerat că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 31 din Legea nr. 24/2000 pentru a fi considerat referat, în sensul art. 6 alin. (3) din aceeaşi lege.

Se dovedeşte că instanţa de fond a încălcat prevederile legale sus-amintite, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările intimatelor şi procedura derulată în recurs

Direcţia Medicală din cadrul MAI intimată în cauză, a solicitat respingerea recursului cu referire la cererea de anulare a Baremului Indicat M72/2002.

Ministerul Apărării Naţionale prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei-reclamante A. în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Medicală din cadrul MAI ca nefondată.

Argumentele vizând lipsa interesului legitim al recurentei în promovarea acţiunii în lipsa dovezii solicitării de anulare a Deciziei medicale nr. 937/24.05.2012 emisa de M.A.I. - Comisia de Expertiză Medicală şi Evaluare a Capacităţii de Muncă şi a Deciziei medicale nr. 103/13.06.2012, emisă de Direcţia Medicală, Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a M.A.I. nu se regăsesc decât ca observaţii subsidiare ale instanţei de fond, lipsa interesului având a conduce la admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii pentru acest motiv.

Astfel că dovada făcută prin cererea de recurs asupra existenţei pe rolul Tribunalului Alba a unei astfel de cereri nu are a avea influenţă asupra recursului existent.

Cât priveşte critica motivelor vizând respingerea pe fond a cererii reclamantei, acestea, de altfel ca şi celelalte argumente invocate în faţa instanţei de fond, se raportează la încălcarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 24/2000, în sensul că, deşi art. 6 alin. (3) şi art. 28 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 24/2000 impun întocmirea unei note sau referat de aprobare pentru proiectele de acte normative ce se supun aprobării, aceasta nu s-a întocmit în conformitate cu prevederile imperative ale legii, cu referire la cele impuse de pct. b, c, d, f, g. ale art. 31 din lege.

Pe de altă parte instanţa subliniază că art. 31 alin. (1) are preambulul "Motivarea actelor normative se referă, în principal la", deci nu este impus de legiuitor ca toate referatele de aprobare să prezinte în mod obligatoriu o anumită structură.

În ceea ce priveşte Referatul contestat acesta conţine toate cele 7 puncte prevăzute de textul sus indicat.

Faptul că unele au fost expuse într-un limbaj mai eliptic nu pot fi, în lipsa unor critici în concret ale recurentei asupra aspectelor omise din Referat apreciate ca neconforme.

De altfel, trebuie subliniat că nici prin cererea iniţială nici prin cea de recurs recurenta nu a indicat în ce a constat "motivarea necorespunzătoare".

Tot aici se cuvine a preciza că analiza trebuia făcută raportat la forma textului art. 31 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 la data anulării Ordinului nr. M72 din 2002 şi nu la forma la zi a actului.

Astfel, cu referire la actuala lit. b) referitor la impactul socio-economic, Raportul relevă desfiinţarea clasării de "apt necombatant" pentru tineri la recrutare, aspect ce nu are relevanţă în raport de cele reflectate în Deciziile contestate respectiv inapt "pentru a urma instituţiile militare de învăţământ". Situaţia menţionată trebuia privită şi în contextul pct. 4 din Referat, corespondent lit. c) din lege, de asemenea contestat care se referă la scopul urmărit ca fiind "examinarea medicală mult mai riguroasă" aspect firesc în situaţia în care în fond se face tranziţia de la recrutarea de masă, obligatorie, la cea pe baza de voluntariat, ce tindea spre o profesionalizare ocupaţională.

Critica pct. 5 lit. d) din art. 31 confirmă aceea că actul atacat este în conformitate cu legislaţia în vigoare, ori recurenta-reclamantă, deşi sarcina probei îi revenea, nu a venit cu nici o contestare în concret a acestui aspect.

Referitor la lit. f) textul indicat privind informarea publică privind elaborarea actului trebuie raportat, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, la specificul actului normativ restrictiv respectiv în domeniul medical al apărării şi siguranţei naţionale. Or, şi în acest caz, se vădeşte la pct. 6 din Referat, faptul că s-a realizat consultarea spitalelor militare şi a instituţiilor de profil.

Cu privire la ultimul punct - lit. g) este neîndoios că acesta referindu-se la "administraţia publică locală şi centrală" nu poate fi aplicabil unui act utilizat doar în domeniul apărării naţionale.

A impune, de altfel fără vreo motivare, cerinţe generale neobligatorii unui act cu o utilitate strict delimitată unui domeniu dat, şi acesta fără a exista o critică în concret, nu poate fi primit, cum a relevat şi instanţa de fond.

Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

În raport de analiza mai sus expusă, recursul promovat de A. nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 C. proc. civ. acesta va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 65 din 3 martie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2016.

Procesat de GGC - GV