Mediator's appeal in disciplinary sanction dispute upheld as unfounded; sanction confirmed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. - Birou de Mediator a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul de Mediere, B., C., D., F. şi G., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea Hotărârii nr. 3956/01.09.2013, precum şi a tuturor actelor premergătoare din acest dosar, ca nelegale şi netemeinice;

- suspendarea hotărârii atacate în conformitate cu art. 41 alin. (2);

- să se constate că sancţiunea este prea aspră şi, dacă se constată că totuşi există o vină, să fie sancţionat în conformitate cu fapta săvârşită;

- plata daunelor morale în sumă de 5 miliarde RON;

- plata cheltuielilor de judecată şi a altor cheltuieli cu acest dosar;

- sechestru judiciar pe bunurile mobile şi imobile, până la pronunţarea unei sentinţe definitive şi irevocabile.

Prin Sentinţa civilă nr. 618 din 24 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de autoritatea pârâtă, ca nefondată;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor B., C., D., F. şi G. şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins acţiunea formulată de reclamantul A. - Birou de Mediator, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 3956/1.09.2013, emisă de pârât, ca fiind rămasă fără obiect.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. - Mediator autorizat, invocând dispoziţiile art. 488 şi urm. din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că instanţa a interpretat greşit, a schimbat natura actului juridic şi a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea cu care a fost învestită, pronunţându-se pe forma de exercitare a profesiei, respingând acţiunea reclamantului A. - Birou de mediator, când de fapt acţiunea a fost modificată, completată şi precizată în conformitate cu dispoziţiile art. 204 C. proc. civ., reclamantul fiind A. - Mediator autorizat, acesta fiind un temei de nulitate a hotărârii.

Arată recurentul că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, că instanţa a refuzat să ţină cont de dispoziţiile art. 40 alin. (2) teza a 2-a din Legea nr. 192/2006, că membrii Comisiei de disciplină sunt numiţi prin hotărâre a Consiliului de mediere şi nu prin Decizie administrativă, respectiv Decizia Administrativă nr. 102 A/01 08 2013, decizie care nu exista la data audierii, întocmită pro cauza, că, dacă ar fi existat, ar fi fost prezentată ca dovadă, de unde rezultă că înlocuirea unui membru s-a făcut cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor legale, comisia fiind nelegal constituită, ceea ce conduce la nulitatea absolută a actelor emise, temei de nelegalitate a hotărârii pronunţate.

Recurentul mai arată că instanţa nu s-a pronunţat pe dovezile sale, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în sensul că nu a făcut nicio referire în considerentele hotărârii la faptul că cererea de informare privind avantajele medierii, cerere prealabilă, nu reprezintă efectiv o mediere, sau dacă reprezintă o atingere adusă probităţii profesionale sau nerespectarea condiţiilor de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate.

Se mai arată în motivele de recurs că instanţa a omis de la cercetare şi nu a făcut nicio referire cu privire la fapta săvârşită sau nesăvârşită, care ar fi condus la o altă soluţie, respectiv admiterea cererii şi nu a arătat motivele pentru care le-a înlăturat.

Susţine recurentul că instanţa a refuzat să ţină cont de motivele de nelegalitate pe care le-a prezentat, respectiv de faptul că nu există Hotărârea Consiliului Medierii pentru cei prezenţi în Comisia de disciplină, a refuzat să ţină cont şi să se pronunţe cu privire la încălcarea dreptului la apărare pentru faptul că nu a motivat şi argumentat de ce au fost înlăturate aceste probe, înscrisuri conţinute în dosarul cauzei.

Concluzionează recurentul că instanţa a refuzat să se pronunţe pe probele sale, a omis să motiveze cererile reclamantului, a motivat parţial şi greşit hotărârea, motivare contradictorie şi străină de natura pricinii, a modificat cererea, iar hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, cu încălcarea unor reguli de procedură, astfel că greşită soluţionare a cererii conduce la casarea sentinţei şi rejudecarea fondului.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs invocate şi dezvoltate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinarea formulată în cauză, precizând faptul că cererea de recurs se întemeiază pe motivele prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Recurentul a invocat în mod generic prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ., fără să-şi sistematizeze criticile în raport cu motivele de recurs menţionate.

În privinţa primului motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat.

Astfel, potrivit motivului prevăzut la pct. 6 al art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Într-adevăr, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, în conţinutul cererii de recurs nu au fost identificate susţineri referitoare la faptul că hotărârea pronunţată nu ar corespunde cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ. sau la existenţa unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

De asemenea, din analiza considerentelor hotărârii atacate se consideră că aceasta a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pentru că au fost indicate motivele pentru care au fost admise şi cele pentru care au fost respinse susţinerile reclamantului sau pârâţilor.

Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, că instanţa de fond a înfăţişat într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii reclamantului.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului se circumscriu exclusiv motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia este nelegală hotărârea dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, se constată că recurentul, în cadrul acestui motiv de recurs, nu a indicat normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de fond.

Astfel, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurentul-reclamant reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin cererea de chemare în judecată, fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîntemeiată.

Înalta Curte apreciază că nici criticile recurentului-reclamant vizând pretinsa încălcare sau greşita aplicare de către instanţa de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate.

În cauză, prin petiţiile înregistrate la Consiliul de Mediere sub nr. x/28.05.2013 şi nr. x/24.07.2013, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a sesizat Consiliul de Mediere referitor la încălcarea unor dispoziţii legale de către mediatorul autorizat A. şi, drept urmare, în raport de dispoziţiile art. 40 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 192/2006, modificată şi completată, Consiliul de Mediere a început procedura prevăzută de Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului de Mediere.

În vederea cercetării aspectelor sesizate de petentă, s-a procedat la constituirea comisiei de disciplină prin Hotărârea nr. 3501/20.07.2013, iar preşedintele Consiliului de Mediere a emis Decizia administrativă 101 A/1.08.2013, prin care au fost conexate cele două plângeri formulate de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti împotriva reclamantului.

Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanţa de fond că nu pot fi reţinute argumentele reclamantului potrivit cărora au fost încălcate dispoziţiile legale privind constituirea comisiei de disciplină, având în vedere că a fost emisă şi Decizia administrativă nr. 102A/1.08.2013, prin care s-a dispus înlocuirea preşedintelui comisiei de disciplină cu un alt membru al comisiei de disciplină, comisie validată de Consiliul de Mediere.

Astfel, în ceea ce priveşte argumentul reclamantului referitor la nelegalitatea constituirii comisiei de disciplină, în mod corect a reţinut curtea de apel împrejurarea că hotărârea de constituire nu are caracter public, aceasta fiind pusă la dispoziţia părţilor prezente la şedinţa de audiere pentru a fi studiată.

Or, astfel cum s-a reţinut în considerentele hotărârii atacate, toate aspectele sesizate au fost consemnate în procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare a reclamantului, acesta fiind convocat în vederea audierii, semnând personal la data de 23.07.2013 şi la data de 29.07.2013, cercetarea disciplinară având în vedere două plângeri formulate împotriva mediatorului.

În opinia instanţei de fond, însuşită şi de instanţa de control judiciar, aspectele de nelegalitate invocate de reclamant nu au fost probate, acesta făcând consideraţii generale referitoare la nulitatea absolută a hotărârilor incomplete şi a deciziilor de constituire a comisiei de disciplină, susţinând fără temei că nu avea un mandat valabil comisia de disciplină, că a lipsit mandatul preşedintelui Comisiei de disciplină, că a fost încălcat dreptul său la apărare, că lipsesc dovezile privind faptele imputate reclamantului.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că aspectele de nelegalitate invocate de reclamant nu sunt confirmate de probe, iar sancţiunea aplicată acestuia corespunde dispoziţiilor Legii nr. 192/2006 şi Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Consiliului, având în vedere şi numărul de abateri săvârşite şi care au fost descoperite pe parcursul cercetării disciplinare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind motivată şi dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. - mediator autorizat împotriva Sentinţei civile nr. 618 din 24 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV