Suspension of execution of tax assessment and control acts under Article 9 of Law 29/1990: requirement of imminent and irreparable harm.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the appellant company, upholding the lower court's refusal to suspend the enforcement of the administrative acts, leaving the original decision and control proceedings in force. The dispute involved a company challenging a ministerial decision that dismissed its appeal against a central financial guard control report assessing significant tax debts, interest, and penalties, which the company argued would cause imminent irreparable harm by blocking bank accounts and threatening its gambling license. The court applied Article 9 of Law No. 29/1990, ruling that the mandatory cumulative conditions for suspending the execution of an administrative act—specifically well-justified circumstances and the threat of imminent, irreparable damage—were not met, as the mere existence of a large debt and the issuance of enforcement forms did not sufficiently establish imminent harm.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 din Legea nr. 29/1990; Suspension of execution of tax assessment and control acts under Article 9 of Law 29/1990: requirement of imminent and irreparable harm: Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC P.C. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de suspendare formulată la data de 4 iunie 2003, reclamanta SC P.C. SRL București a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 121 din 30 aprilie 2003, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință, și a procesului-verbal nr. 990 din 25 martie 2002, emis de Garda Financiară Centrală, până la soluționarea cererii de anulare a actelor administrative contestate.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că prin decizia Ministerului Finanțelor Publice, a cărei suspendare a solicitat-o, s-a respins contestația împotriva procesului-verbal de control, prin care s-au reținut în sarcina sa, obligații bugetare reprezentând impozit pe venit, majorări de întârziere și penalități de întârziere, într-un cuantum care ar conduce la pierderea unei părți importante din capitalul său și pierderea licenței de organizare a jocurilor de noroc.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 966 din 19 iunie 2003, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, reclamanta nefăcând dovada iminenței unei pagube de neînlăturat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC P.C. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
În susținerea motivelor de recurs, se arată că instanța nu a reținut că prin executarea actelor administrative, reclamanta s-ar afla în situația imposibilității utilizării conturilor bancare, pentru plata, atât a datoriilor către stat, cât și a salariilor angajaților proprii, precum și iminența producerii unei pagube, prin pierderea tuturor bunurilor mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator, precum și iminența anulării licenței de organizare și exploatare a jocurilor de noroc.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea executării actului administrativ atacat poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, condiții care trebuie să fie îndeplinite cumulativ.
Împrejurarea că debitul pentru care petenta a formulat contestație, este mare, nu reprezintă un motiv suficient prin el însuși, pentru a justifica suspendarea executării actului administrativ atacat.
Or, în cauză, în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate și iminența unei pagube pentru reclamantă.
Simplul fapt că s-au emis formele de executare a actului de control, nu este de natură a evidenția existența celor două condiții esențiale prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.
În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC P.C. SRL București împotriva sentinței civile nr. 966 din 19 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2004.