Conflict of jurisdiction over rural investment aid disputes; territorial competence when plaintiff opts for defendant's seat

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 iulie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 16887 din 8 mai 2015 prin care a fost respinsă contestaţia sa, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 2 martie 2015 privind proiectul "Construire şi dotare sere de legume ecologice", ce face obiectul contractului de finanţare nr. x din 3 august 2011, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia precum şi a actelor subsecvente, cu consecinţa stingerii creanţei A.F.I.R. în cuantum de 2.692.268,36 RON şi a penalităţilor de întârziere.

A mai solicitat obligarea pârâtei la continuarea executării contractului de finanţare menţionat, astfel cum a fost modificat prin Actul adiţional nr. 1 din 9 martie 2012 şi Actul adiţional nr. 2 din 15 noiembrie 2013, şi obligarea pârâtei la prelungirea duratei de implementare a proiectului cu o perioadă egală cu cea a soluţionării definitive a cauzei.

Prin Sentinţa nr. 2982 din 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în esenţă, că nu prezintă relevanţă că, odată cu procesul-verbal, se contestă şi decizia dată în soluţionarea contestaţiei administrative, actul vătămător contestat care produce efecte juridice şi care constituie punctul de plecare al litigiului fiind actul administrativ împotriva căruia a fost formulat recursul ierarhic, iar nu actul prin care s-a soluţionat procedura prealabilă.

Astfel, dat fiind că reclamanta a solicitat anularea unui act administrativ emis de pârâtul Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest, autoritate judeţeană, care funcţionează în cadrul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în valoare de 2.692.268,36 RON, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul reclamantei este competentă a soluţiona cauza, respectiv Curtea de Apel Oradea.

2. Soluţia Curţii de Apel Oradea, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 2 din 18 ianuarie 2016, Curtea de Apel Oradea a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut, în esenţă, că reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea a solicitat anularea Deciziei nr. 16887 din 8 mai 2015 de respingere a contestaţiei administrative împotriva Procesului-verbal nr. x din 2 martie 2015, optând pentru instanţa de la sediul instituţiei pârâte.

Astfel, în raport cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevede, în mod expres, că nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale în situaţia în care reclamantul a optat pentru instanţa de la sediul pârâtului, a apreciat Curtea de Apel Oradea că instanţa întâi învestită este competentă a soluţiona cauza.

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

În temeiul art. 135 C. proc. civ., urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Reclamanta s-a adresat Curţii de Apel Bucureşti solicitând anularea deciziei prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 modificată şi completată.

Competenţa materială de soluţionare a acţiunii împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei, în speţă Decizia nr. 16887 din 8 mai 2015 este dată de conţinutul prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, deoarece actul este emis de o autoritate publică centrală - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi are ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Aşadar, acţiunea se soluţionează în fond de Curtea de apel, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Competenţa teritorială urmează regulile descrise în cuprinsul disp.art. 10 alin. (34) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, conform cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său ori celei de la domiciliul pârâtului.

Teza a doua a art. 10 alin. (3) interzice invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale, dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului.

Reclamanta, cu sediul în municipiul Oradea, a optat pentru instanţa de la sediul pârâtului - Curtea de Apel Bucureşti.

Această din urmă instanţă, respectând prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată nu avea posibilitatea declinării competenţei teritoriale în favoarea instanţei de la sediul reclamantei, respectiv Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

De altfel, Curtea de Apel Bucureşti a intenţionat să se pronunţe asupra unei excepţii de necompetenţă materială invocată de pârâta AFIR, care a arătat în mod greşit că actul atacat a fost emis de Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Satu Mare.

Din cuprinsul dosarului rezultă că decizia de soluţionare a contestaţiei (acesta fiind actul administrativ care se atacă, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011) a fost emisă sub sigla AFIR, neavând relevanţă că membrii comisiei aparţineau unei autorităţi regionale.

Cât timp autoritatea care avea competenţa să soluţioneze contestaţia era AFIR (autoritate centrală şi nu regională), competenţa materială a instanţei în soluţionarea cauzei, este dată de disp.art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

Chiar şi în ipoteza în care s-ar aprecia că actul atacat aparţine unei autorităţi regionale, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este reglementată de art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ, fiind vorba de o creanţă în cuantum de 2.692.268,36 RON.

Faţă de acestea, Înalta Curte a constatat că reclamanta s-a adresat în mod corect Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, care rămâne competentă să soluţioneze pricina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM