Fiscal litigation jurisdiction fixed at seisin despite subsequent claim reduction below value threshold

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 mai 2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, anularea Deciziei nr. 46 din 3 februarie 2015 emise de A.N.A.F.-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva actelor organelor de control fiscal, anularea Deciziei de impunere nr. x din 18 august 2014 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 18 august 2014.

Prin Sentinţa nr. 909 din 28 septembrie 2015, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa incidenţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabileşte competenţa de soluţionare a litigiilor care privesc taxe şi impozite, contribuţii şi accesori în funcţie de cuantumul acestora, reclamanta contestând Decizia de impunere nr. x din 18 august 2014 privind obligaţii fiscale suplimentare de plată în cuantum de peste 1.000.000 de RON, respectiv 497.697 RON, total debite şi accesorii, şi 598.857 RON, reprezentând reducerea pierderii fiscale înregistrate în perioada 2011 - 2013.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 251 din 23 noiembrie 2015, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de reclamantă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa că, la termenul de judecată din 23 noiembrie 2015, reclamanta a învederat faptul că nu mai contestă diminuarea pierderii în sumă de 598.857 RON, care face obiectul petitului al doilea al contestaţiei.

Astfel, obiectul contestaţiei reclamantei priveşte suma de 497.697 RON, sub pragul de 1.000.000 RON, Curtea apreciind că nu este competentă material să soluţioneze cauza, în raport cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, în baza art. 132 - 135 C. proc. civ., instanţa a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că, la momentul învestirii celei de-a doua instanţe sesizate, Curtea de Apel Ploieşti, obiectul acţiunii viza anularea Deciziei nr. 46 din 3 februarie 2015 emise de A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei S.C. A. S.R.L. formulată împotriva actelor organelor de control fiscal, anularea Deciziei de impunere nr. x din 18 august 2014 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 18 august 2014, acte care priveau taxe şi impozite, contribuţii şi accesorii ale acestora în cuantum de 1.096.554 RON.

Astfel, în raport de cuantumul obiectului litigiului, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă a soluţiona cauza era secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Conform art. 106 alin. (1) C. proc. civ.,

"(1) Instanţa legal învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect."

De asemenea, potrivit art. 204 C. proc. civ.,

"(1) Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.

(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când:

1. se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;

2. reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii;

3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;

4. se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.

(3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor."

Prin urmare, faptul că, pe parcursul soluţionării cauzei, reclamanta a înţeles să-şi modifice obiectul acţiunii, în sensul că nu mai înţelege să conteste suma de 598.857 RON reţinută în raportul de inspecţie fiscală, micşorând cuantumul obiectului cererii, nu este de natură a schimba competenţa de soluţionare după valoare, deoarece determinant în stabilirea acestei competenţe este momentul învestirii instanţei de judecată.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM