Honorary Council's decoration revocation proposal is a preparatory administrative operation, not an actionable administrative-jurisdictional act
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s dismissal of the plaintiff’s action as inadmissible. The dispute concerned a challenge against a 2013 decision by the Honorary Council of a national order, which proposed to the President the revocation of the plaintiff’s knighthood decoration based on allegations of dishonorable conduct. The Court held that the Honorary Council is not a public authority vested with special administrative jurisdiction, and its decision constitutes merely a preparatory administrative operation rather than a final administrative act or administrative-jurisdictional act, as it lacks the legal power to produce directly harmful legal effects independent of the President’s subsequent decree. Relying on Articles 2, 18, and 94 of the relevant Administrative Litigation Law and the Constitution, the Court affirmed that only the President exercises the exclusive discretionary prerogative to confer or revoke decorations, rendering the Council’s proposal unreviewable in isolation under the contested provisions of the National Decorations Law.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004; Honorary Council's decoration revocation proposal is a preparatory administrative operation, not an actionable administrative-jurisdictional act: Aşa cum s-a arătat la pct. 1.2., Curtea de apel a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul-recurent, reţinând, în esenţă, că Hotărârea adoptată la data de 20 noiembrie 2013 de către Consiliul de onoare al Ordinului Naţional "Steaua României" nu poate fi considerată ca fiind un act administrativ şi nici ca act administrativ jurisdicţional iar, pe de altă parte, Consiliul de onorare nu este o autoritate publică în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 ianuarie 2014, sub nr. x/2/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Onoare al Ordinului Naţional "Steaua României", anularea Hotărârii din data de 20 noiembrie 2013 emisă de acest consiliu, prin care s-a propus Preşedintelui României, în temeiul prevederilor Legii nr. 29/2000, art. 52 lit. b) şi art. 53, să-i retragă Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler, ce i-a fost acordat prin Decretul nr. 1864/2009.
1.2. Soluţia instanţei de fond prin Sentinţa nr. 1973 din 20 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.
1.3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.
1.4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 30 septembrie 2015, completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.
2. Soluţia şi considerentele înaltei Curţi, potrivit art. 498 şi art. 499 din Noul C. proc. civ.
2.1. Recursul formulat în cauză este nefondat, fiind respins ca atare, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
2.2. Aşa cum s-a arătat la pct. 1.2., Curtea de apel a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul-recurent, reţinând, în esenţă, că Hotărârea adoptată la data de 20 noiembrie 2013 de către Consiliul de onoare al Ordinului Naţional "Steaua României" nu poate fi considerată ca fiind un act administrativ şi nici ca act administrativ jurisdicţional iar, pe de altă parte, Consiliul de onorare nu este o autoritate publică în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
2.3. În recursul formulat, aşa cum s-a arătat la pct. 1.3., cu fost invocate ca temei legal prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi casată atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
În motivarea recursului, s-a susţinut, în esenţă, că potrivit prevederilor art. 4 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1511/2005, Consiliul de onoare al unui ordin naţional (Ordinul naţional Steaua României, în cauza de faţă) este o autoritate publică ce realizează o activitate de judecată, adoptând, astfel, hotărâri care au natura juridică a unor acte administrative jurisdicţionale.
Astfel, a susţinut recurentul-reclamant, potrivit art. 10 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1511/2005, lucrările de secretariat ale Consiliului de onoare sunt asigurate de Cancelaria Ordinelor, care este un compartiment al Administraţiei Prezidenţiale, astfel încât Consiliul de onorare are calitate de autoritate publică cu atribuţii jurisdicţionale, iar hotărârea adoptată reprezintă un act administrativ jurisdicţional.
2.4. Susţinerile recurentului-reclamant sunt lipsite de temei legal.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ jurisdicţional este "actul emis de o autoritate administrativă învestită prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială".
Totodată, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. e) din aceeaşi lege, jurisdicţia administrativă specială reprezintă "activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ...".
În cauză, într-adevăr, la art. 4 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1511/2015 şi la art. 53 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, se prevede că se constituie câte un consiliu de onoare pentru fiecare ordin, "pentru judecarea faptelor dezonorante care aduc prejudicii morale membrilor ordinului".
Deci, consiliile de onoare, la care se referă dispoziţiile legale citate mai sus, nu au competenţe legale de soluţionare a unor conflicte privind adoptarea/emiterea, punerea în executare, etc. a unui/unor acte administrative, ci au primit atribuţii, exclusiv în legătură cu verificarea, analiza şi aprecierea/judecarea "faptelor dezonorante care aduc prejudicii morale membrilor ordinului".
Astfel, activitatea Consiliilor de onoare la care se referă Legea nr. 29/2000 şi Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1511/2005, nu reprezintă o activitate de jurisdicţie specială în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004 şi, pe cale de consecinţă, nici actele adoptate în urma activităţii respective nu au natura juridică a unui act administrativ-jurisdicţional, în sensul prevederilor art. 2 alin. (2) lit. d) din aceeaşi lege.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 6 şi art. 7 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1511/2005, în urma activităţii desfăşurate, Consiliul de onoare adoptă o hotărâre motivată, pe care o transmite/comunică Cancelariei Ordinelor, cu propunere de retragere a decoraţiei sau de respingere a sesizării care a declanşat cercetarea/verificarea. La rândul său, Cancelaria Ordinelor, luând act de hotărârea Consiliului de onoare, înaintează Preşedintelui României proiectul decretului privind retragerea ordinului naţional sau a medaliei, după caz.
Deci, propunerea Consiliului de onoare, materializată în Hotărârea din data de 20 noiembrie 2013, urma să stea la baza emiterii de către Preşedintele României a decretului de retragere a ordinului naţional, singurul act care ar fi fost apt să producă efecte juridice vătămătoare împotriva recurentului-reclamant.
Astfel, Hotărârea adoptată la data de 20 noiembrie 2013 de către Consiliul de onoare este inaptă să producă efecte juridice prin ea însăşi, având caracterul unui act preparator/a unei operaţiuni administrative, în sensul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care se referă la posibilitatea atacării acestora odată cu actul administrativ la baza emiterii căruia au stat/au contribuit.
În concluzie, Înalta Curte constată că Hotărârea din data de 20 noiembrie 2013 nu are natura juridică a unui act administrativ jurisdicţional şi nici pe aceea a unui act administrativ tipic, ci constituie o operaţiune administrativă în sensul Legii nr. 554/2004, care urma să stea la baza emiterii decretului prezidenţial, singurul act juridic care ar fi produs efecte juridice vătămătoare.
Oricum, potrivit prevederilor art. 94 lit. a) din Constituţie, Preşedintele României are prerogativa exclusivă de a conferi decoraţii şi titluri de onoare, ce o realizează potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 29/2000 prin exercitarea unui drept discreţionar de apreciere, pe care îl păstrează şi în ceea ce priveşte situaţiile când calitatea de membru al unui ordin se poate pierde, potrivit art. 51 din aceeaşi lege.
Pe de altă parte, Consiliul de onoare nu constituie un organ administrativ-jurisdicţional care să aibă competenţe de adoptare a unor acte administrativ-jurisdicţionale, fiind un organism ad-hoc, constituit în baza Legii nr. 29/2000 şi Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1511/2005, în scopul verificării şi soluţionării sesizărilor privind "fapte dezonorante care aduc prejudicii morale membrilor ordinului...".
Astfel fiind, Înalta Curte reţine că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 1973 din 20 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2016.
Procesat de GGC - MM