Conflict of interest for local officials: application of Law 393/2004 alongside framework laws and obligation to abstain from voting on public funding for associated foundations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 ianuarie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 16 decembrie 2013 întocmit de pârâtă, prin care s-a reţinut că nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, încălcând dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2011 şi art. 75 lit. b), f), art. 77 din Legea nr. 393/2004, întrucât, în perioada deţinerii calităţii de consilier local, a exprimat votul favorabil pentru adoptarea Hotărârilor Consiliului Local nr. 33/2010 şi nr. 17/2011 cu privire la aprobarea bugetului municipiului, şi a Hotărârilor Consiliului Local nr. 125/2011 privind rectificarea bugetului şi nr. 35/2011 pentru aprobarea proiectelor care vor beneficia de cofinanţare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 144 din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea reclamantului.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul consideră că sentinţa Curţii de Apel Cluj a fost dată cu încălcare normelor de drept material, prin identificarea greşită a acestora.

Sfera conflictului de interese, susţine recurentul, este reglementată prin legile cadru în materia incompatibilităţilor şi conflictelor de interese, respectiv Legea nr. 176/2010 şi Legea nr. 161/2003.

Din cuprinsul prevederilor art. 32 din Legea nr. 176/2010 reiese că actul normativ se completează cu dispoziţiile Legii nr. 115/1996, Legii nr. 188/1999, Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, C. proc. civ., O.G. nr. 2/2001, Legii nr. 554/2004, precum şi cu dispoziţiile altor acte normative, dacă acestea nu sunt contrare dispoziţiilor deja arătate.

În materia aleşilor locali, singurul act normativ la care face trimitere legea-cadru este Legea nr. 215/2001, conform căreia:

"conflictele de interese pentru preşedinţi şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 46 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare" (art. 77).

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001:

"nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ/soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

Fundaţia pe care a condus-o recurentul nu are un scop patrimonial, iar activitatea prestată este lipsită de caracter patrimonial, contractele încheiate permiţând doar cheltuieli cu personalul.

În raportul de evaluare se face referire, în mod greşit, la prevederile art. 75 lit. b), f) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, privind statutul aleşilor locali, însă acestea nu sunt aplicabile în cauză, deoarece Legea nr. 176/2010 face trimitere numai la dispoziţiile Legii nr. 215/2001.

Recurentul mai arată că şi în ipoteza în care s-ar considera că trimiterea la Legea nr. 215/2001 nu este limitativă, alte acte normative ar fi incidente numai în măsura în care nu sunt în contradicţie cu cele cuprinse în cele două legi-cadru menţionate.

Prevederile Legii nr. 393/2004 sunt în contradicţie cu cele ale Legii nr. 176/2010, nr. 161/2003, nr. 215/2001, este de părere recurentul, deoarece se extinde sfera interesului nu numai la cel patrimonial, ci şi la cel personal.

Un alt argument care conduce la inaplicabilitatea disp. Legii nr. 393/2004 este acela că Legea nr. 176/2010 este ulterioară, iar dispoziţiile legii noi abrogă tacit textele de lege în discuţie, respectiv art. 77 şi art. 75 lit. b) şi f).

Recurentul, mergând mai departe cu raţionamentul, arată că şi în ipoteza în care Legea nr. 393/2004 ar fi aplicabilă, instanţa de fond a interpretat greşit legea, deoarece prevederile art. 47 din Legea nr. 393/25004 menţionează că aleşii locali sunt obligaţi să arate expres situaţiile în care interesele lor personale contravin intereselor generale, urmând ca în situaţia în care interesul personal nu are caracter patrimonial, consiliile locale să permită participarea la vot a consilierului.

Recurentul subliniază că nu a avut un interes personal sau patrimonial, beneficiarii au fost autoritatea publică şi cetăţenii şi că nu putea să se abţină de la vot, datorită interdicţiei prev. de art. 45 din Legea nr. 393/2004.

4. Procedura de examinare a recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în complet de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30 septembrie 2015, completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Analiza motivelor de casare

Recursul este nefondat.

Textele incidente speţei sunt în primul rând, cele cuprinse la art. 32 din Legea nr. 176/2010 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003.

Astfel, conform art. 77, conflictele de interese pentru consilierii locali sunt cele cuprinse în art. 46 din Legea nr. 215/2001 şi anume, faptul că alesul local nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consiliului local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Totodată, art. 32 permite ca dispoziţiile Legii nr. 176/2010 să fie completate cu dispoziţiile care reglementează alte incompatibilităţi sau conflicte de interese, dacă acestea nu sunt contrare Legii nr. 176/2010 şi Legii nr. 161/2003.

În al doilea rând, au fost identificate prevederile art. 77 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali ca fiind aplicabile în cauză.

Reglementarea ultimă urmează principiile înscrise în Legile nr. 176/2010 şi nr. 161/2003, intră în sfera de "alte incompatibilităţi sau conflicte de interese" şi nu sunt contrare celor două legi-cadru.

Faptul că lărgesc sfera incompatibilităţilor conflictelor de interese în privinţa aleşilor locali nu înseamnă că dispoziţiile invocate de intimată şi instanţa de fond sunt contrare celor cuprinse în Legile nr. 176/2010 şi nr. 161/2003, recurentul emiţând ipoteza fără să o argumenteze.

Concluzionând asupra acestui aspect, se poate afirma că disp.art. 75 lit. b) şi f) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004 au fost în mod corect reţinute de prima instanţă.

Conform art. 75 lit. b) şi f), aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu/dezavantaj pentru sine sau pentru orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acesteia (lit. b) ori pentru o asociaţie sau fundaţie din care fac parte (lit. f).

Art. 77 din Legea nr. 393/2004 interzice participarea la deliberare şi adoptarea hotărârii, dacă consilierul local are un interes personal în problema supusă dezbaterii, iar acesta este obligat să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl are în problema respectivă, urmând ca anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot să se consemneze în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei.

Din actele dosarului reiese că recurentul a participat la şedinţele Consiliului Local al Municipiului Bistriţa, şi-a exprimat votul favorabil la adoptarea Hotărârilor nr. 33/2010, nr. 62/2010, nr. 17/2011, nr. 35/2011 şi nr. 125/2011, a semnat în calitate de preşedinte al Fundaţiei Societatea de Concerte Bistriţa, contractele nr. x/2011 şi nr. y/2011, încheiate între Centrul Cultural Municipal "George Coşbuc" Bistriţa şi Fundaţia Societatea de Concerte Bistriţa, prin care Fundaţia a primit de la consiliul local suma totală de 140.000 RON.

De asemenea, Fundaţia a beneficiat în anii 2010, 2011, ca urmare a hotărârilor consiliului local amintite, de 529.003,58 RON, iar recurentul a realizat în anii 2009, 2010 venituri în sumă de 53.000 RON, reprezentând drepturi obţinute în calitate de coordonator de proiecte sau director de programe în cadrul Fundaţiei Societatea de Concerte Bistriţa.

Recurentul a încălcat disp.art. 77 şi art,.75 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004, nu a înţeles să se abţină de la adoptarea hotărârilor consiliului local, deşi avea un interes personal descris chiar de lege (în cuprinsul lit. b) şi f).

Recurentul avea posibilitatea să anticipeze că Fundaţia Societatea de Concerte va beneficia de sume primite ca finanţare chiar de la consiliul local, de unde rezultă că s-a urmărit un beneficiu/avantaj pentru Fundaţie, dar şi pentru persoanele fizice/juridice cu care alesul local a avut relaţii de angajament în cadrul aceleiaşi entităţi private.

Nu are relevanţă că recurentul nu a urmărit obţinerea unui interes personal pentru sine sau pentru soţie, cât timp conflictul de interese există în raport cu alte persoane fizice/juridice (lit. b) ori fundaţia din care face parte (lit. f).

Nu are relevanţă notorietatea calităţii recurentului de reprezentant al fundaţiei, deoarece legea stipulează expres ce conduită urmează să aibă alesul local în ipoteza existenţei unui conflict de interese.

Faţă de acestea, în temeiul art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 144 din 9 aprilie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM