Failure to file mandatory pre-action administrative complaint renders annulment action inadmissible

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 februarie 2014, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice-Direcţia Generală Programe Europene, anularea Notei de neconformitate nr. x din 21 octombrie 2013, emisă de pârât ca urmare a verificării procedurii de achiziţie publică pentru atribuirea contractului de lucrări de construcţii consolidări teren în cadrul proiectului "Zona de agrement Ciric", prin care s-a stabilit, potrivit pct. 2, subpunctul 2.3. din anexa O.U.G. nr. 66/2011, o reducere de 10% din valoarea contractului de lucrări cu nr. x din 10 mai 2013 încheiat cu S.C. A. S.A.

Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 148 din 30 iunie 2014, a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârât, şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantă, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs, în condiţiile art. 483 din C. proc. civ., reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Iaşi, solicitând admiterea recursului şi anularea actului emis de pârât.

2.1. Motivele de casare

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

A susţinut recurenta-reclamantă că prima instanţă nu a avut în vedere circumstanţele care au determinat lipsa plângerii prealabile, şi anume modificările legislative care au urmat încheierii notei de neconformitate, respectiv adoptarea O.U.G. nr. 14/2013 privind suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare. Astfel, a avut motive temeinice să considere că Nota de neconformitate nr. x din 24 octombrie 2013 va putea face obiectul unei solicitări de recuperare a corecţiei în condiţiile noului act normativ, constatând după apariţia O.U.G. nr. 14/2013 că achiziţia publică "Zona de agrement Ciric" nu se încadrează în aceste prevederi.

3. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, nefiind îndeplinită procedura prealabilă a contestaţiei administrative.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 iulie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 30 septembrie 2015, Completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1 Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

Obiectul acţiunii îl reprezintă anularea Notei de neconformitate nr. x din 21 octombrie 2013 încheiată de Direcţia Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin care a fost aplicată o corecţie de 10% la valoarea contractului nr. x din 10 mai 2013 încheiat cu S.C. A. S.A.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

"(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

De asemenea, conform art. 193 alin. (1) C. proc. civ.,

"(1) Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată."

Din coroborarea textelor legale precitate, rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiţie specială, obligatorie, de exercitare a acţiunii. Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuşi dreptul la acţiune în contencios administrativ.

Deci, înainte de a se adresa instanţei competente, persoana care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ trebuie să solicite autorităţii publice emitente revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulţumit, sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acţiune în contencios administrativ.

Astfel, dreptul la acţiune în contencios administrativ, în sens material, se naşte după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamaţia administrativă, sau după expirarea termenului legal de soluţionare a cererii.

În raport de actele dosarului, dar şi de cele arătate de recurenta-reclamantă prin recurs, care, de altfel, a recunoscut lipsa plângerii prealabile, se constată că, în speţă, nu a fost îndeplinită această cerinţă obligatorie, reclamanta adresându-se direct instanţei de judecată cu solicitarea de anulare a notificării emise de pârât.

Prin urmare, procedura prealabilă administrativă, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, neîndeplinirea acesteia este sancţionată cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

4.2.2 Soluţia instanţei de recurs

Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Iaşi împotriva Sentinţei nr. 148 din 30 iunie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2015.

Procesat de GGC - MM