Tardive appeal against administrative suspension decision subject to five-day statutory deadline and nullity

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 august 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 1 din 22.07.2016, emisă de pârâtă, până la soluţionarea în fond a cauzei având ca obiect acţiunea în anulare a actului administrativ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2745 din 26 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1 din 22 iulie 2016, până la soluţionarea acţiunii în anulare de către instanţa de fond şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.032,92 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 2745 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea recursului, pârâta a susţinut, în esenţă, că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă îndeplinirea celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 decembrie 2016, intimata-reclamantă Societatea A. SA a invocat excepţia nulităţii recursului, ca urmare a declarării căii de atac cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.(...)", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Înalta Curte reţine că Sentinţa civilă nr. 2745 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 7 noiembrie 2016, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul instanţei de fond. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 13 noiembrie 2016, potrivit dispoziţiilor art. 181 raportat la art. 184 din C. proc. civ.. Întrucât data de 13 noiembrie 2016 cădea într-o zi nelucrătoare (duminică), în speţă a operat prorogarea termenului de declarare a căii de atac până la prima zi lucrătoare şi anume luni, 14 noiembrie 2016.

Cererea de recurs a fost depusă prin poştă, la data de 16 noiembrie 2016, conform ştampilei aplicată de serviciul poştal pe plicul aflat la dosarul instanţei de recurs, fiind înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 noiembrie 2016.

Înalta Curte constată, faţă de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 5 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 16.11.2016, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 14.11.2016.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Anulează recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva Sentinţei civile nr. 2745 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL