Disciplinary sanction against judicial bailiff: appeal on declination of jurisdiction dismissed as inadmissible
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, leaving the lower court's declination of jurisdiction in force. The dispute involved a judicial bailiff challenging a disciplinary sanction imposed by the National Union of Judicial Bailiffs, which initially led to a procedural conflict where the Bucharest Court of Appeal ruled it lacked territorial competence and referred the case to the Timișoara Court of Appeal. The decisive legal basis was Article 132(3) of the New Code of Civil Procedure, which stipulates that decisions declaring an instance incompetent are not subject to any form of appeal; consequently, the court held that the initial refusal to postpone the hearing for arguments on competence did not violate the right of defense, as verifying jurisdiction is a matter of public order that must be addressed ex officio at the first hearing.
Legislator headnote
AI generatedart. 131 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ; Disciplinary sanction against judicial bailiff: appeal on declination of jurisdiction dismissed as inadmissible: The dispute involved a judicial bailiff challenging a disciplinary sanction imposed by the National Union of Judicial Bailiffs, which initially led to a procedural conflict where the Bucharest Court of Appeal ruled it lacked territorial competence and referred the case to the Timișoara Court of Appeal. The decisive legal basis was Article 132(3) of the New Code of Civil Procedure, which stipulates that decisions declaring an instance incompetent are not subject to any form of appeal; consequently, the court held that the initial refusal to postpone the hearing for arguments on competence did not violate the right of defense, as verifying jurisdiction is a matter of public order that must be addressed ex officio at the first hearing.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for rejecting the appeal as inadmissible.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantul A., executor judecătoresc în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, a formulat contestaţia împotriva Hotărârii nr. 16 din 26 septembrie 2014 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, în Dosar nr. x/CSD/2014.
Prin Sentinţa civilă nr. 802 din 20 martie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa soluţionării cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Împotriva Sentinţei civile nr. nr. 802 din 20 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.
În motivarea cererii de recurs, se arată că, deşi a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare şi acordarea unui nou termen de judecată în vederea expunerii unui punct de vedere cu privire la excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa în mod greşit a respins această cerere, încălcând principiul dreptului la apărare şi principiul contradictorialităţii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 132 alin. (3) din Noul C. proc. civ.:
"Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent."
Având în vedere textul legal sus citat, Înalta Curte constată că cererea de recurs este inadmisibilă, hotărârea de declinare a competenţei nefiind supusă niciunei căi de atac.
Faptul că instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei teritoriale nu înseamnă că a nesocotit principiul dreptului la apărare şi principiul contradictorialităţii, ci a respectat dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: verificarea competenţei se realizează la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.
Ori, verificarea competenţei instanţei fiind un principiu de ordine publică, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a dat eficienţă dispoziţiilor legale sus citate.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 802 din 20 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 februarie 2016.
Procesat de GGC - MM