Loss of litigation interest due to legislative inclusion of compensation-excluded medication in the national reimbursement list

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanţei să dispună, pe cale de ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului Pazopanib (denumire comercială Votrient).

Prin Sentinţa civilă nr. 1391 din 19 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia inadmisibilităţii cererii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Guvernul României;

- a admis cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;

- a obligăt pârâţii să asigure reclamantului, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, medicamentul Pazopanib (denumire comercială Votrient) pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuţie personală).

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticându-se soluţia recurată atât în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiilor invocate, cât şi soluţia de admitere a cererii de ordonanţă preşedinţială astfel cum a fost formulată.

În ceea ce priveşte aspectul de nelegalitate privind soluţionarea excepţiilor invocate, recurenţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate critică respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială în raport de obiectul prezentei cauze şi de obiectul dosarului de fond, în raport de dispoziţiile art. 997 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 7 şi 18 din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele dosarului în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recurenţii nu mai justifică un interes legal în continuarea judecării recursurilor declarate, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanţei să dispună, pe cale de ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) a medicamentului Pazopanib (denumire comercială Votrient).

Prin notele scrise depuse la dosar de către intimatul-reclamant A. în faţa instanţei de recurs s-a învederat faptul că prin H.G. nr. 877 din 20 octombrie 2015, medicamentul Votrient a fost inclus în lista medicamentelor compensate 100%, astfel încât recursurile declarate în cauză ar fi rămas fără obiect.

Astfel fiind, în raport de cele expuse anterior, Înalta Curte constată că în prezentul dosar cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect şi, în consecinţă, recursurile formulate apar ca lipsite de interes.

Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanţilor.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Astfel, recurenţii nu mai justifică un folos practic, legitim, în obţinerea unei soluţii de admitere a recursurilor, de modificare a sentinţei atacate şi de respingere a cererii de obligare a pârâţilor, pe calea ordonanţei preşedinţiale, la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) a medicamentului Pazopanib (denumire comercială Votrient), de vreme ce prin H.G. nr. 877 din 20 octombrie 2015 medicamentul Votrient a fost inclus în lista medicamentelor compensate 100%.

Sancţiunea lipsei interesului, aşa cum a fost ea consacrată de jurisprudenţă, este în cauza de faţă aceea a respingerii cererilor de recurs, neputând fi respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială ca rămasă fără obiect, fiind evident că la momentul sesizării instanţei de fond erau îndeplinite toate condiţiile de exercitare a acţiunii civile. În aceste condiţii, nu mai prezintă interes analizarea criticilor formulate de pârâţi privind inadmisibilitatea cererii sau lipsa calităţii procesuale pasive a acestora.

În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (6) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursurile ca lipsite de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererile de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă şi inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 1391 din 19 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM