Court expert fee increase rejected for failure to specify grounds of illegality within statutory appeal deadline

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 18 octombrie 2013, în dosarul nr. x/2/2010 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrată o cerere de majorare a onorariului, formulată de expertul A., prin care a solicitat o diferenţă de onorariu în sumă de 111.584 ron, justificată în decontul estimativ anexat acestei cereri.

În susţinerea cererii, expertul a motivat că realizarea raportului de expertiză contabilă solicitat de instanţă a presupus un volum de muncă intens, determinat de: complexitatea cauzei, culegerea unui volum de date aferente perioadei expertizate din contabilitatea primară a reclamantei şi clasificarea lor, conform anexelor la raport, reconcilierea acestora cu evidenţa contabilă a reclamantei, respectiv fişe de cont, balanţe de verificare, prelucrarea informatică în vederea verificării calculelor expertului cu informaţiilor realizate şi consemnate în procesele-verbale de control de către inspectorii vamali, obiectiv "a", respectiv a realizării cerinţelor obiectivului "c", studierea, selectarea şi obţinerea copiilor de pe înscrisuri din arhiva instanţei, precum şi faptul că, expertiza desfăşurându-se pe o perioadă de 5 ani, respectiv 2004 - 2008 inclusiv, la care însăşi organele de control vamal au lucrat peste un an, perioadă în care, urmare a aderării României la Uniunea Europeană, în domeniul vamal naţional au avut loc schimbări profunde ale reglementărilor aplicate, bibliografia legislativă incidentă a impus studierea, documentarea şi selectarea cu responsabilitate şi discernământ a reglementărilor legale.

A mai arătat expertul că sumele rezultate în urma controlului şi obiectul litigiului au impus acestuia o vastă şi profundă documentare în domeniul vamal, fiscal, contabil, audit, financiar şi comercial.

Instanţa de fond, analizând Decontul estimativ, prin raportare la conţinutul raportului de expertiză, a constatat că numărul de ore pe care expertul susţine că le-a alocat pentru analiza legislaţiei incidente, studiul dosarului, selecţia de documente, copiere, analiză la domiciliu a documentelor selectate, participarea la întâlniri şi chiar redactarea raportului de expertiză, este exagerat de mare şi în mod rezonabil nu pot fi justificate, astfel că a făcut o apreciere corespunzătoare a cuantumului onorariului solicitat.

Prin încheierea din 18 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de majorare a onorariului formulată de expertul contabil desemnat A. şi a dispus majorarea onorariului expertului desemnat cu suma de 10.000 Ron, în sarcina reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs dl. expert A., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cererea de recurs formulată de dl. expert A. la data de 30 iunie 2014 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziţii:

"cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii ... c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până la data de 12 februarie 2016, deşi în cauză s-au formulat recursuri şi pe fondul cauzei, respectiv împotriva Sentinţei nr. 887 din 18 martie 2014, pronunţată în acest dosar.

Potrivit art. 301 C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel."

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanţă.

Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi ale art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 18 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM