Loss of interest in appeal against suspension of tax assessment due to expiration of temporal limit under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la dată de 14 iulie 2016, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Finanţelor Publice Bihor, solicitând că prin hotărârea ce se va pronunţă să se dispună admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x din dată 29.03.2016 până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 172/2016-P.I. din 15 septembrie 2019, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere x emisă de pârâtă la data de 29 martie 2016 în baza Raportului de inspecţie fiscală x din 29 martie 2016, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Suspendarea executării actului administrativ este o situaţie de excepţie, care poate interveni numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, aşa cum sunt ele definite în art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.

Astfel, "cazul bine justificat, îl reprezintă împrejurarea legată de starea de fapt şi de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ în timp ce "paguba iminentă" reprezintă în viziunea legii prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Or, în cauză este evident că nu s-a demonstrat îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de textul legal mai sus menţionat.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat instanţa de fond a invocat motive care vizează fondul cauzei, respectiv aprecieri ce converg spre împrejurări ce sunt de natură a fi apreciate ca indicii de nelegalitate a actului administrativ.

Instanţa de fond a procedat tocmai la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuia să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut susţinerile reclamantei cu privire la nelegalitatea actelor administrative pentru înfăţişarea cazului bine justificat. Or, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea unui act întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acţiuni în anulare.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului trebuie să rezulte cu uşurinţă şi în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, îndoieli care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ.

Instanţa de fond a reţinut ca îndeplinită condiţia "cazului bine justificat" prin simplul fapt că reclamanta a susţinut faptul că inspecţia fiscală s-a efectuat cu încălcarea normelor procedurale privind anunţarea inspecţiei, cuprinsul avizului, durata efectuării inspecţiei fiscale, lipsa de acces la dosarul administrativ şi vătămarea dreptului la apărare prin imposibilitatea exprimării unui punct de vedere cu privire la toate aspectele reţinute în sarcina sa. Aspectele invocate mai sus reprezintă apărări pe fondul cauzei, fapt ce excede obiectului şi temeiului de drept al prezentei cauze şi nu este de natură să aducă atingere prezumţiei de legalitate a actului administrativ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata SC A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes este întemeiată, motiv pentru care va admite excepţia şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca rămas fără interes.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte constată că recurenta şi-a întemeiat în drept cererea de recurs pe motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, dezvoltând critici subsumate acestui motiv. Susţinerea intimatului din întâmpinare, în sensul că recurentul nu indică normele de drept material încălcate de judecătorul fondului pentru a se încadra în ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 punctul 8 din C. proc. civ., republicat, nu echivalează cu "nemotivarea recursului", astfel cum această noţiune este avută în vedere de dispoziţiile art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Astfel fiind, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x din dată 29.03.2016 până la pronunţarea instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 147/CA din 7 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor - Activitatea de Inspecţie Fiscală, şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Serviciul Soluţionare Contestaţii 2 prin care se solicita anularea Deciziei nr. 831 din data de 23.12.2016 privind soluţionarea contestaţiei depusă de aceasta şi exonerarea reclamantei de la plata obligaţiilor fiscale în sumă totală de 1.587.656 RON, anularea în tot a Deciziei de impunere cu nr. de înregistrare F-BH-232 din data 29.03.2016 privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice precum şi Raportului de inspecţiei fiscală nr. x din data de 29.03.2016, şi anularea dispoziţiei de măsuri nr. 220 din data de 28.03.2016.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită la data de 7 noiembrie 2017, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., o va admite şi va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă.

Admite excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva Sentinţei nr. 171/2016 - P.I. din 15 septembrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV