Competence conflict over payment summons: improper declination due to missing petition justifying jurisdictional transfer

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Judecătoria Iaşi, secţia civilă, prin Încheierea nr. 1.502 din 13 iunie 2018, a constatat îndeplinită procedura prevăzută de art. 583 alin. (1) C. proc. civ. 1865 prin refacerea înscrisurilor depuse la dosarul nr. x/2006. A luat act că la data de 19 septembrie 2006 a fost admisă în dosarul nr. x/2006 excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, invocată din oficiu de instanţă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

S-a reţinut că în dosarul nr. x/2006 privind pe creditor SC A. SRL şi debitor B. SRL, având ca obiect somaţie de plată, în conformitate cu dispoziţiile art. 583 C. proc. civ. 1865, au fost refăcute înscrisurile acestuia.

Judecătoria Roman, prin încheierea din 12 septembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia, sens în care a înaintat dosarul. Potrivit art. 138 C. proc. civ., a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

S-a reţinut, în esenţă, că în lipsa cererii de chemare în judecată, nu se poate verifica competenţa soluţionării acesteia, iar imposibilitatea verificării competenţei echivalează cu o lipsă de competenţă.

Analizând conflictul de competenţă dedus judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la litigiul care a generat declinările reciproce de competenţă se observă că acesta are ca obiect somaţie de plată.

Se constată însă că deşi Judecătoria Iaşi, prin încheierea de declinare a competenţei în favoarea Judecătoriei Roman, a susţinut că a procedat la refacerea înscrisurilor dosarului în raport de prevederile art. 583 C. proc. civ. de la 1865, la dosar nu există cererea de chemare în judecată în materialitatea sa.

Obiectul cererii deduse judecăţii rezultă din referatul întocmit la 26 februarie 2018, potrivit căruia dosarul nr. x/2006, având ca obiect somaţie de plată, are introdusă în sistemul ECRIS doar soluţia pe scurt, respectiv cea de admitere a excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi şi de declinare în favoarea Judecătoriei Roman, fără a exista o motivare a adoptării unei atare soluţii.

Astfel, se reţine că Judecătoria Iaşi nu a furnizat elemente care să justifice dezînvestirea sa în favoarea Judecătoriei Roman sau care să permită verificarea competenţei de către instanţa de judecată căreia i s-a declinat competenţa.

În aceste condiţii, ale nejustificării elementelor care au determinat declinarea, conform art. 158 alin. (1) C. proc. civ. şi, în mod corelativ, a imposibilităţii verificării competenţei de către instanţa de trimitere, se constată că a avut loc o greşită dezînvestire de către prima instanţă, cu consecinţa ca acesteia îi rămâne competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect somaţie de plată în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2019.

Procesat de ED