Jurisdictional conflict resolved: salary claim against non-employer assigned to Bucharest Sector 3 Court as civil dispute

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul secţiei a II-a civile a Tribunalului Dolj la data de 24 aprilie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 609 USD, reprezentând drepturi salariale pentru perioada în care s-a aflat la muncă în Libia.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 192 C. proc. civ., art. 21 din Constituţie, art. 270 din C. muncii şi art. 1 alin. (3) şi art. 29 alin. (1) lit. f) şi e) din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 3 mai 2018 reclamantul a depus cerere precizatoare prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune.

Prin încheierea de şedinţă din 25 aprilie 2018, secţia a II-a civilă, a Tribunalului Dolj a declinat competenţa în favoarea secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Dolj, reţinând că pretenţiile băneşti solicitate în cauză nu derivă din raporturile juridice născute între părţi în exploatarea întreprinderii, ci sunt întemeiate pe Codul muncii, având în vedere calitatea de salariat a petentului.

Prin Sentinţa nr. 2896 din data de 4 iulie 2018, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reţinând că între reclamant şi pârâtă nu a existat un raport de muncă, reclamantul nefiind salariatul pârâtei - aspect confirmat de ambele părţi, respectiv de reclamant la interogatoriu şi de pârâtă în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.

Instanţa a stabilit că raportul juridic stabilit între cele două părţi a fost unul civil în baza căruia reclamantul a beneficiat de un cont bancar, în care i-au fost virate salariile, în anii 1982 - 1984, de către fostul angajator C., iar prin prezenta acţiune reclamantul pretinde să i se restituie suma de 609 dolari pe care ar mai avea-o în cont.

Tribunalul Dolj a reţinut că în cauză sunt aplicabile regulile de drept privind competenţa materială după valoare şi respectiv, regulile comune privind competenţa teritorială - care se determină în principal după sediul/domiciliul pârâtului - art. 107 C. proc. civ.

Constatând că sediul pârâtei se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, instanţa a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a pronunţat Sentinţa nr. 11682 din data de 25 octombrie 2018, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a arătat că prin sentinţa de declinare, Tribunalul Dolj a modificat temeiul acţiunii reclamantului, arătând că nu este o cauză ce priveşte conflictele de muncă, ci un litigiu civil, schimbând temeiul de drept al cererii, deşi pretenţiile reclamantului nu au fost întemeiate pe un text din legea civilă.

Reţinând împrejurarea că intenţia reclamantului a fost aceea de a investi instanţa cu un conflict de muncă şi având în vedere limitele prevăzute de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 3 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea dedusă judecăţii în prezentul litigiu, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 609 USD, reprezentând drepturi salariale pentru perioada în care s-a aflat la muncă în Libia.

Conflictul negativ de competenţă ivit în cauză între Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a fost generat de modul diferit de stabilire a naturii litigiului, în întregul său.

Astfel, Tribunalul Dolj a apreciat natura civilă a cauzei, reţinând că raportul juridic stabilit între cele două părţi a fost unul civil, în baza căruia reclamantul a beneficiat de un cont bancar, în care i-au fost virate salariile de către fostul angajator, iar nu un raport de muncă, reclamantul nefiind salariatul pârâtei.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că pretenţiile băneşti solicitate în cauză sunt întemeiate pe Codul muncii, având în vedere calitatea de salariat a petentului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

De asemenea, art. 22 alin. (4) C. proc. civ. dispune că judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.

În speţă, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., nu în calitate de angajat a acesteia (calitate pe care nu deţinut-o niciodată, după cum rezultă din actele şi lucrările dosarului), ci pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 609 USD, reprezentând drepturi salariale pentru perioada în care s-a aflat la muncă în Libia.

Astfel conturat, raportul juridic stabilit între reclamant şi pârât este unul civil, în baza căruia reclamantul a beneficiat de un cont bancar, în care i-au fost virate salariile de către fostul angajator, iar nu un raport de muncă, reclamantul nefiind salariatul pârâtei.

Prin urmare, în cauză sunt aplicabile regulile de drept privind competenţa materială după valoare (valoarea litigiului sub 200.000 RON) şi, respectiv, regulile comune privind competenţa teritorială prevăzute de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. - cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cum sediul pârâtei B. se află în Bucureşti, Calea x, atât după criteriul competenţei materiale, cât şi după regulile de drept comun de stabilire a competenţei teritoriale, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN