Jurisdictional conflict over employment suit by court clerk: applicability of special venue rules prohibiting filing at employing tribunal

Deliberând, asupra conflictului de competenţă, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia civilă, sub nr. x/2017, după disjungere, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat următoarele:

- să se constate discriminarea şi faptul că reclamanta era îndreptăţită, încă din anul 2007, la stabilirea drepturilor salariale prin luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON;

- obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de salarii (actualizate cu indicele de inflaţie), calculate (cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în legile de salarizare i unitară) pe baza valorii de referinţă sectorială de 405 RON (rezultată prin aplicarea procentelor de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 asupra valorii de referinţă sectorială), pentru perioada 24 februarie 2014 - 1 decembrie 2015, respectiv 445,5 RON, pentru perioada 1 decembrie 2015 - 24 februarie 2017 şi pentru viitor;

- obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale (penalizatoare) calculate începând cu data de 24 februarie 2014 şi până la data plăţii efective a sumelor cuvenite;

- obligarea pârâţilor să procedeze la punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, în mod retroactiv, şi, pe cale de consecinţă, să achite reclamanţilor sumele datorate (indexate cu indicele de inflaţie).

Prin Sentinţa civilă nr. 1144 din 13 noiembrie 2017, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Buzău a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care prevăd că cererile referitoare Ia soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

De asemenea,Tribunalul Buzău a avut în vedere că reclamanta A. are domiciliul în judeţul Cluj, aspect faţă de care competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Cluj.

Tribunalul Cluj, secţia I civilă, învestit prin decimare de către Tribunalul Buzău, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 188 din 19 ianuarie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

La adoptarea acestei soluţii, Tribunalul Cluj a reţinut că, potrivit prevederilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de aceiaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apei în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Reclamanta este domiciliată în Cluj-Napoca, astfel cum reiese din înscrisul aflat la dosarul Tribunalului Buzău şi are funcţia de grefier la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă. Aşadar, competenţa teritorială de soluţionare a litigiului aparţine fie Tribunalului Cluj, fie Tribunalului Bucureşti, alegerea între cele două instanţe aparţinând reclamantei.

Reclamanta şi-a manifestat opţiunea pentru instanţa de la locul său de muncă, însă având funcţia de grefier al instanţei respective şi respectând prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. a sesizat Tribunalul Buzău, respectiv una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa competentă la care îşi desfăşoară activitatea.

Aşadar, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale - complet litigii de muncă, a constată că reclamanta a sesizat în mod corect Tribunalul Buzău, respectiv un tribunal aflat în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa competentă alternativ, la care reclamanta îşi desfăşoară activitatea.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte apreciază că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Tribunalului Buzău, în considerarea dispoziţiilor legale şi a argumentelor ce succed:

Prin acţiunea formulată de reclamanta A., care are domiciliul în judeţul Cluj, instanţa a fost învestită cu soluţionarea unui conflict de muncă, de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Înalta Curte reţine că reclamanta A. funcţionează în cadrul Tribunalului Bucureşti, având calitatea de personal auxiliar de specialitate - grefier.

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., care stipulează că dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei în care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Dispoziţiile alin. (3) prevăd că dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Or, norma legală în cauză reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, interzicând sesizarea instanţei competente dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

În acest sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 7 din 16 mai 2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

În speţă, Înalta Curte constată că reclamanta, potrivit menţiunilor cuprinse în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, domiciliază în raza teritorială a Tribunalului Cluj şi are locul de muncă la Tribunalul Bucureşti, instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti.

Reclamanta şi-a manifestat opţiunea pentru instanţa de la locul său de muncă, însă având funcţia de grefier ai instanţei respective şi respectând prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., a sesizat Tribunalul Buzău, respectiv una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa competentă Ia care îşi desfăşoară activitatea.

Cum dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională, şi cum este îndeplinită condiţia premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza, Înalta Curte constată că operează prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Buzău, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2018.

Procesat de GGC - LM