Jurisdictional conflict in intellectual property dispute: absence of mutual declination negates negative jurisdictional conflict

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. x/2016, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SRL şi C., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.320 Euro cu TVA, cu titlu de daune materiale şi 5.000 Euro, cu titlu de daune morale, în RON la cursul B.N.R. de Sa data plăţii.

Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 5054 din 29 iunie 2017, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâţii SC B. SRL şi C.; a obligat pârâţii, în solidar, să achite reclamantei suma de 1.320 euro, în RON la cursul B.N.R. de la data plăţii, reprezentând daune materiale; a respins, ca neîntemeiate, pretenţiile reclamantei referitoare la daunele morale şi la diferenţa până la 7.374,14 RON cu TVA; a obligat pârâţii, în solidar, să achite reclamantei cheltuieli de judecată 1.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel intimata SC B. SRL Osica de Jos prin administrator C. şi reclamanta SC A. SA.

Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 1026/LP din 18 decembrie 2017, a admis apelurile declarate împotriva Sentinţei nr. 5054 din 29 iunie 2017 pronunţate de Judecătoria Oradea, pe care a anulat-o în totalitate şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Olt.

La pronunţarea acestei hotărâri instanţa a avut în vedere că, deşi pârâţii au invocat excepţia necompetenţei teritoriale absolute înainte de primul termen de judecată, instanţa de fond în loc să pună în discuţia părţilor aspectele ce ţin de stabilirea competenţei atât sub aspect material cât şi sub aspect teritorial, a recalificat înscrisul depus în termen ca fiind întâmpinare şi în mod greşit a decăzut pârâţii din dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale, în loc să verifice şi să urmărească în ce măsură pârâţii prin înscrisul depus urmăreau ca soluţionarea cauzei să se facă de către o instanţă competentă potrivit C. proc. civ.

Faptul ca ulterior, prin notele scrise înregistrate la instanţă la 6 martie 2017, pârâţii au invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond, nu poate duce la concluzia că excepţia a fost invocată tardiv, în condiţiile în care interpretarea dată de către instanţa de fond a înscrisului denumit precizări a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., întrucât nu a fost pusă în discuţia părţilor această recalificare şi nu există un acord expres al pârâţilor cu privire la excepţia invocată, şi astfel în mod greşit instanţa de fond a reţinut cauza spre soluţionare, deşi nu era competentă material să o soluţioneze.

În materia proprietăţii intelectuale, competenţa de primă instanţă aparţine tribunalului, ca instanţă de drept comun, indiferent de valoarea obiectului cererii, iar raportat la sediul şi domiciliul pârâţilor, ce se află în Osica de Jos, judeţul Olt, localitate aflată în competenţa Tribunalului Olt, instanţa de apel a arătat că această instanţă este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Prin Sentinţa nr. 180 din 27 februarie 2018, Tribunalul Olt a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-1 soluţiona.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată de pârâtă în termenul prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din 15 decembrie 2016.

Neinvocându-se excepţia necompetenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor legale, Tribunalul Olt a apreciat că Tribunalul Bihor este competent să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, dispunându-se declinarea competenţei de soluţionare în favoarea acestuia.

Înalta Curte va constata inexistenţa în cauza a unui conflict negativ de competenţă, în considerarea celor ce succed:

Dispoziţiile art. 133 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în speţă, din parcursul dosarului nu se identifică premisa necesară naşterii unui conflict negativ de competenţă, analizat prin prisma art. 133 din C. proc. civ., de vreme ce declinările nu au operat reciproc între instanţele aflate în acest ipotetic conflict de competenţă, respectiv Tribunalul Bihor, secţia a II - a civilă şi Tribunalul Olt, secţia I civilă.

Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt a intervenit prin Decizia nr. 1026/LP din 18 decembrie 2017 a Tribunalului Bihor, decizie ce se bucură de putere de lucru judecat, în soluţionarea unei căi de atac.

Din această perspectivă, decizia Tribunalului Bihor este un regulator de competenţă prin funcţia de stabilire a instanţei competente să judece cauza în primă instanţă. Astfel, Tribunalul Bihor, ca instanţă de apel, a aplicat dispoziţiile art. 480 alin. (4) din C. proc. civ., determinând instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă în urma admiterii apelului promovat, cu reţinerea necompetenţei materiale a primei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 3 aprilie 2018.

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ încheiere Dosar nr. x/2016

Şedinţa din camera de consiliu din 27 martie 2018

S-a luat în examinare, în lipsa părţilor, a căror citare nu a fost dispusă conform art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bihor şi Tribunalul Olt, m legătură cu soluţionarea cauzei privind pe reclamanta SC A. SA şi pe pârâţii SC B. SRL şi C., având ca obiect drepturi de autor şi drepturi conexe.

ÎNALTA CURTE,

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. civ.,

ÎN NUMELE LEGII

Amână pronunţarea la data de 3 aprilie 2018.

Pronunţată în şedinţă publică-astăzi 27 martie 2018.

Procesat de GGC - LM