RCA insurance damages: sufficiency of settlement payment obviates itemized quantification of material and moral prejudice

Asupra cauzei de faţă, având în vedere dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta.

SC B. SA şi intervenientul forţat C. a solicitat tribunalului ca, pe baza probelor ce se vor administra, să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să fie obligată pârâta SC B. SA la: plata sumei de 1.447.593 RON, reprezentând daune materiale; plata sumei de 100.000 de euro (440.000 RON la cursul BNR), reprezentând daune morale; penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi, calculate începând cu 10 zile de la avizarea daunei (respectiv 28 iunie 2013), conform art. 37 din Norma aprobată prin Ordinul C.S.A. nr. 5/2010 şi până la achitarea efectivă a despăgubirilor.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 22 august 2012, pe teritoriul Italiei a avut loc un accident de circulaţie în urma căruia a suferit vătămări corporale, vinovat de producerea accidentului fiind dl. C., aşa cum reiese din documentul emis de către poliţia rutieră din localitatea Rimini. Acesta avea asigurare de răspundere civilă auto la SC B. SA.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349 C. civ., art. 49 şi următoarele din Legea nr. 136/1995, dispoziţiile Normei nr. 5/2010 CSA.

Prin Sentinţa civilă nr. 7235 din 18 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2015 a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamant. A fost obligată pârâta la plata sumei de 30.000 RON, reprezentând daune materiale şi la plata sumei de 50.000 euro, echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale. A fost respins capătul de cerere privind acordarea penalităţilor de întârziere, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. SA şi reclamantul A. apel incident, iar prin Decizia civilă nr. 565 din 22 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a V-a civilă, a fost respinsă cererea apelantei-pârâte B. SA de a se lua apel de tranzacţia părţilor, ca neîntemeiată; a fost respins apelul incident declarat de apelantul reclamant A.; a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. SA şi schimbată, în parte, sentinţa apelată în sensul că s-a constatat achitată suma de 186.000 RON către reclamant prin OP nr. 143 din 6 aprilie 2016 emis de D.; au fost menţinute dispoziţiile sentinţei apelate cu privire la respingerea capătului de cerere privind penalităţile.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta B. SA invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

În susţinere, recurenta pârâtă a arătat că, instanţa de apel a constatat faptul că suma de 186.000 RON este suficientă pentru a acoperi daunele suferite de reclamant, însă nu a motivat decizia din prisma cuantumului daunelor materiale şi morale ce urmează a fi acordate, omiţând să precizeze separat cuantumul acestora, indicând doar suma globală. A mai arătat şi faptul că, în măsura în care i-a fost respinsă, cererea de a se lua act de tranzacţia încheiată, instanţa ar fi trebuit să facă aplicarea dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 5/2010 pentru analiza daunelor materiale şi ale Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale.

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

La pronunţarea deciziei recurate, instanţa de apel a avut în vedere că pârâta a achitat reclamantului suma de 186.000 RON, conform OP nr. 143 emis de D. şi suma de 37.500 RON către cabinetul avocatului care 1-a reprezentat pe reclamant, cu titlu de despăgubiri în Dosarul de daună RCA x/34/2012, dosar care s-a deschis ca urmare a accidentului în care a fost vătămat reclamantul.

Aceste plăţi au fost efectuate de pârâtă în baza tranzacţiei încheiate între părţi, tranzacţie căreia, deşi instanţa de apel nu i-a conferit eficienţă în sensul stingerii litigiului, conform art. 438 C. proc. civ. (din cauza unui viciu de formă a exemplarului depus în instanţă) i-a recunoscut totuşi puterea doveditoare a unui început de dovadă scrisă, conform art. 276 C. proc. civ.

Coroborând această probă cu voinţa părţilor exprimată în apelurile declarate în cauză, precum şi cu celelalte probe administrate, instanţa de apel a reţinut că plata efectuată de pârâtă şi necontestată de reclamant este suficientă pentru a acoperi suferinţele acestuia ca urmare a accidentului produs.

Se constată, din modul în care a fost redactat recursul dar şi din susţinerile reprezentantei recurentei pârâte cu ocazia dezbaterilor, că recurenta pârâta, prin recursul formulat, nu contestă valoarea despăgubirilor acordate, însă critică soluţia prin prisma faptului că, deşi nu s-a ţinut cont de tranzacţia încheiată între părţi (în sensul pronunţării unei hotărâri în temeiul art. 438 C. proc. civ.), instanţa de apel nu a procedat la cuantificarea daunelor materiale şi morale, în raport cu art. 49 din Ordinul CSA nr. 5/2010 şi Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale.

Această critică nu este fondată, deoarece, prin convenţia intitulată "contract de tranzacţie" încheiată la 30 martie 2016, s-a convenit ca pârâta B. SA să plătească reclamantului A. suma de 186.000 RON şi cabinetului de avocatură "E." suma de 37.500 RON, reprezentând prejudicii materiale şi morale prezente şi viitoare, urmând astfel a se încheia orice demers judiciar pornit între părţi.

Prin petiţia depusă de reclamantul A., dosar apel, acesta a învederat instanţei, că părţile semnatare ale tranzacţiei şi-au onorat deja obligaţiile prevăzute şi a solicitat instanţei să aibă în vedere acest aspect la pronunţarea hotărârii.

Prin notele scrise depuse de pârâta B. SA, dosar apel, s-a solicitat instanţei admiterea apelului declarat de aceasta şi obligarea la plata sumei deja achitate în acord cu tranzacţia, dată fiind imposibilitatea instanţei de a lua act de contractul de tranzacţie.

Or, instanţa de apei, prin decizia recurată, constatând achitată suma de 186.000 RON, s-a pronunţat exact în sensul solicitat de părţi, critica pârâtei fiind formală. împrejurarea că suma achitată de pârâtă şi necontestată de reclamant acoperă integral prejudiciul cauzat acestuia din urmă, este dovedită chiar prin înţelegerea acestor părţi, materializată în convenţia intitulată "contract de tranzacţie", iar defalcarea sumei în daune materiale şi morale apare ca fiind lipsită de interes, câtă vreme nici părţile nu au înţeles ca, prin convenţia încheiata, să facă o astfel de distincţie.

Ca atare, se constată că instanţa de apel a motivat soluţia pronunţată în cauză, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar hotărârea a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale, nefiind întrunit nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, recursul declarat de pârâtă va fi respins, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii instanţei de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. SA împotriva Deciziei nr. 565 din data de 22 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2018.

Procesat de GGC - LM