Nullity of cassation appeal for failure to articulate grounds challenging unconstitutionality objection against salary legislation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null and void, thereby leaving the Court of Appeal's decision, which had rejected the unconstitutionality objection as inadmissible and dismissed the underlying labor dispute appeal, in force. The case involved two plaintiffs challenging the refusal of their salary difference claims against a school inspectorate and three subordinate schools, and subsequently attempting to raise a unconstitutionality objection against Law No. 85/2016 during the appellate stage; the lower courts had initially dismissed the claims due to lack of procedural standing for one plaintiff and lack of procedural standing against the defendant for the other, before the appellate court rejected the constitutional challenge for failing to identify specific constitutional provisions and because the challenged law was deemed irrelevant to the original 2013 filing. The Supreme Court ruled that the appeal was null based on Article 489(1) and (2) of the Code of Civil Procedure, finding that the appellants failed to formulate valid grounds for cassation or a proper request to sear the Constitutional Court, as they merely reiterated previous substantive arguments without addressing the legal reasoning for the inadmissibility of the constitutional exception or the underlying procedural defects.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 din Legea nr. 85/2016, art. 6 din Legea nr. 85/2016, art. 6 din Legea nr. 85/2010, art. 488 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 407 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to articulate grounds challenging unconstitutionality objection against salary legislation: - Ridică totodată "excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 85/2016 care acordă un termen excesiv de generos pentru statul "mafiot", respectiv "5 ani" pentru restituirea unor sume reţinute abuziv "cu japca" într-un singur an, adică discriminare, abuz pe drept şi fraudă la lege: apelanta a de primit bani din 2008 - 2013 dar nu i-a primit nici până acum".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4983 din data de 29 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi chemaţii în garanţie Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr, Şcoala Gimnazială Nr. 85 şi Şcoala Gimnazială Uruguay, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuala activă.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta B. împotriva Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuala pasivă.
Au fost respinse cererile de chemare în garanţie a Colegiului Naţional Gheorghe Lazăr, Şcoala Gimnazială Nr. 85 şi Şcoala Gimnazială Uruguay, formulate de pârâtul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, că rămase fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii B. şi A., invocând excepţia de neconstituţionalitate privind Legea nr. 85/2016, cu referire la art. 2 şi art. 6 din acest act normativ.
Prin Decizia nr. 5732 din data de 22 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 85/2016, ca inadmisibilă, fiind respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanţii B. şi A. împotriva Sentinţei civile nr. 4983 din data de 29 iunie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.
În ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional s-a reţinut, în esenţă, că excepţia vizează dispoziţiile art. 6 şi art. 2 din Legea nr. 85/2016 privind plata diferenţelor salariale cuvenite personalului didactic din învăţământul de stat pentru perioada octombrie 2008 - 13 mai 2011, care este un act normativ care nu priveşte obiectul învestirii instanţei, reclamanţii formulând prezenta cerere de chemare în judecată în anul 2013, cerere prin care au solicitat achitarea drepturilor salariale ce derivă din aplicarea Legii nr. 221/2008 şi a Legii nr. 330/2009.
Totodată, s-a avut în vedere că partea apelantă nu a indicat prevederile din Constituţia României în raport de care se invoca neconstituţionalitatea.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii B. şi A., arătând că solicită rejudecarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 85/2016, întrucât:
- "I.S.M.B. are calitate procesuală pasivă, art. 6 din Legea nr. 85/2016 privind calculul şi plata salariilor nu abrogă Legea nr. 554/2004 care spune că poţi să dai în judecată pe superiorul ierarhic ISMB, ca "Superior Ierarhic" cu calitate procesuală pasivă, ştie sau ar trebui să ştie că nu i s-au plătit diferenţele salariate pentru care guvernele au alocat bani (2013 - 2017), astfel ca ISMB trebuie să plătească, în solidar cu cei trei inferiori ai săi, suma totală de 24.862 RON plus "penalităţi pe zi de întârziere, conform Deciziei ÎCCJ şi "daune morale în suma egală cu cele materiale" conform jurisprudenţei CEDO. ISMB răspunde în solidar cu inferiorii săi ierarhici căci este obligat să facă el însuşi ceea ce nu fac inferiorii săi conform Legii nr. 554/2004"
- Dosarul nr. x/2017 a fost judecat de C12 Apel pe baza unor acte false;
- Ridică "excepţia pe neconstituţionalitate privind Legea nr. 85/2016 care nu prevede un articol de control şi sancţionare pentru şcolile care nu îşi îndeplinesc îndatoririle conform art. 6 din Legea nr. 85/2010: personalul didactic care a lucrat în mai multe unităţi şcolare, cum este cazul său, nu poate deschide procese pentru fiecare unitate în parte şi de aceea Inspectoratul Şcolar trebuie obligat prin lege la plata acestor sume restante, căci în absenţa unui asemenea articol de sancţionare, directorii unităţilor şcolare efectiv fură banii art. 229 noul C. pen.."
- Ridică totodată "excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 85/2016 care acordă un termen excesiv de generos pentru statul "mafiot", respectiv "5 ani" pentru restituirea unor sume reţinute abuziv "cu japca" într-un singur an, adică discriminare, abuz pe drept şi fraudă la lege: apelanta a de primit bani din 2008 - 2013 dar nu i-a primit nici până acum".
Recurenţii nu au indicat care dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. este incident în cauză.
Prin încheierea din data de 15 februarie 2018 instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, având în vedere lipsa părţilor şi împrejurarea că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, iar prin cererea înregistrată pe rolul ICCJ la 28 februarie 2018, reclamanţii au solicitat repunerea cauzei pe rol, solicitând şi judecata în lipsă.
S-a fixat termen pentru judecarea cererii de repunere pe rol, precum şi a recursului la data de 20 martie 2018, cu citarea părţilor.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia nulităţii recursului, pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, sancţiunea pentru nerespectarea acestei cerinţe fiind nulitatea recursului, conform dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din acelaşi cod.
Recursul se motivează, conform art. 407 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute ia alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul prevăzut de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv atunci când motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
În cuprinsul cererii de recurs cu care a învestit Înalta Curte, reclamanţii îşi exprimă nemulţumirea cu privire la modul de soluţionare a acţiunii, fără să formuleze critici care să aibă legătură cu soluţia de respingere a sesizării Curţii constituţionale, ca inadmisibilă.
Astfel, recurenţii nu au arătat care sunt argumentele pentru care consideră că nu este legală soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire Ia excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 85/2016, raportat la motivarea dată de instanţă acestei soluţii, respectiv că aceste dispoziţii legale nu au legătură cu soluţionarea cauzei, precum şi că partea apelantă nu a indicat prevederile din Constituţia României în raport de care se invocă neconstituţionalitatea.
Totodată, deşi aparent reclamanţii invocă prin memoriul de recurs excepţia de neconstituţionalitate a art. 6 şi art. 2 din Legea nr. 85/2016, aceştia nu fac decât să reia in integrum, susţinerile formulate în scris în faţa instanţei de apel, ceea ce nu poate constitui o veritabilă cerere de sesizare a instanţei de contencios constituţional, şi nici o motivare a căii de atac a recursului în sensul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurenţi nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de A. şi B. împotriva Deciziei nr. 5732 din data de 22 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2018.
Procesat de GGC - LM