Insurance liability for road accident damages; admissibility of incident appeal filed after hearing closure via electronic communication

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 28 octombrie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C. SA, solicitând, în temeiul art. 1349, 1357 şi 1381 din C. civ. şi a art. 26 şi 50 din Norma nr. 23/2014 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, obligarea primului pârât şi a asigurătorului la plata prejudiciului material în valoare de 2.129,65 RON şi a prejudiciului moral de 500.000 euro, cauzate de accidentul rutier produs la 27 mai 2015 din vina pârâtului.

Prin Sentinţa civilă nr. 4309 pronunţată la 19 iulie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta C. SA şi a obligat-o pe aceasta la 1.122 RON cu titlu de daune materiale şi la 30.000 euro cu titlu de daune morale.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamantul A.

Prin Decizia nr. 1206 din 29 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul reclamantului ca nefondat şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs pârâta C. SA, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dezvoltând motivele de recurs, pârâta a susţinut că decizia atacată este rezultatul aplicării eronate a prevederilor art. 482 şi 394 alin. (3) C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra apelului său, trimis prin e-mail şi fax la 29 iunie 2017, reţinând că acesta a fost depus la Registratura instanţei după închiderea dezbaterilor şi rămânerea în pronunţare.

S-a susţinut că întâmpinarea şi apelul incident au fost depuse prin fax în jurul orelor 11:30 şi prin e-mail în jurul orei 12:16, iar şedinţa completului de judecată a început la ora 12:00, nicăieri în cuprinsul hotărârii atacate nefiind menţionată ora la care s-au închis dezbaterile în cauză.

Recurenta a invocat dispoziţiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., susţinând că, raportat la circumstanţele speţei nu este exclusă culpa registraturii instanţei care a transmis actul completului de judecată cu întârziere.

S-au invocat şi dispoziţiile art. 183 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că "actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen."

Prin urmare, recurenta a învederat că instanţa de apel, în mod nejustificat, nu a coroborat prevederile art. 183 alin. (1) C. proc. civ. cu prevederile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea pronunţată fiind rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a prevederilor legale incidente în speţă.

Intimatul reclamant A. a formulat întâmpinare, invocând tardivitatea recursului, având în vedere că decizia instanţei de apel a fost comunicată părţilor la 10 iulie 2017, iar recurenta a depus cerere la 16.08.2017, cu depăşirea termenului legal de 30 de zile.

S-a solicitat, totodată, să se respingă recursul ca nefondat, reţinându-se că, anterior depunerii cererii de recurs, pârâta a înţeles să efectueze plata despăgubirilor în mod voluntar, la 8 iulie 2017.

S-a susţinut că, la data efectuării plăţii, sentinţa nu avea caracter definitiv, astfel că executarea voluntară a obligaţiei de către pârâtă constituie o reală recunoaştere a sumelor datorate.

S-a solicitat, totodată, să se constate că apelul incident nu a fost depus în termenul legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 474 alin. (1) C. proc. civ.

În şedinţa din camera de consiliu din 30 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având în vedere raportul întocmit la 1 noiembrie 2017 în condiţiile art. 493 alin. (1) C. proc. civ., a respins excepţia tardivităţii recursului invocată de intimatul-reclamant A. şi a admis în principiu recursul pârâtei, pentru motivele expuse pe larg, în considerentele încheierii din aceeaşi dată.

Examinând motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte se va raporta la motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. căruia i se circumscriu criticile şi va constata că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Pârâta C. SA a depus întâmpinarea şi apelul incident la 29 iunie 2007, prin e-mail şi fax după închiderea dezbaterilor şi rămânerea cauzei în pronunţare, instanţa de apel apreciind corect că, raportat la dispoziţiile art. 482 coroborat cu art. 394 alin. (3) C. proc. civ., acestea nu puteau fi luate în seamă.

Potrivit dispoziţiilor art. 471 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., după primirea cererii de apel, respectiv a motivelor de apel, preşedintele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată va dispune comunicarea lor intimatului, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării.

Totodată, se va reţine că, având în vedere dispoziţiile art. 474 alin. (1) C. proc. civ., apelul incident trebuia depus odată cu întâmpinarea la apelul principal.

Instanţa de apel a reţinut corect că au fost respectate dispoziţiile art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, întrucât intimatei-pârâte i s-a pus în vedere să depună întâmpinare în termen de 10 zile de la primirea cererii de apel, aşa cum rezultă din comunicarea emisă la 12 mai 2017, înmânată acestei părţi la 16 mai 2017.

Chiar dacă s-ar admite apărarea intimatei, în sensul că avea un termen de 15 zile de la data comunicării cererii de apel pentru formularea actului procedural, nici această posibilitate nu a fost valorificată, având în vedere data comunicării cererii de apel, 16 mai 2017 şi termenul de judecată fixat la 29 iunie 2017.

În mod evident, pârâta era decăzută la data de 29 iunie 2017 din dreptul de a depune întâmpinare şi odată cu aceasta, coroborat cu dispoziţiile art. 474 C. proc. civ., apel incident.

Curtea de apel a reţinut în mod justificat că nu a existat niciun impediment pentru care nu ar fi putut fi depuse actele menţionate în termenul prevăzut de lege. Prin depunerea acestora ulterior momentului închiderii dezbaterilor s-au încălcat dispoziţiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de apel aplicând în mod legal sancţiunea neluării în seamă.

Partea avea obligaţia de a îndeplini actul de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, de a-şi proba pretenţiile şi apărările şi de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului şi conform principiului instituit de art. 10 alin. (1) C. proc. civ.

Actul de procedură nu a fost îndeplinit înăuntrul termenului prevăzut de lege, ci după închiderea dezbaterilor, fiind corect aplicate dispoziţiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., în condiţiile în care, chiar depus prin serviciul specializat de comunicare (fax şi e-mail) conform art. 183 alin. (1) C. proc. civ., acesta nu a fost formulat în termenul legal, astfel cum s-a arătat.

În consecinţă, Curtea va constata că pârâta nu a formulat apelul incident în termenul legal, absolut şi peremptoriu prevăzut de dispoziţiile art. 471 alin. (5) C. proc. civ., respectiv odată cu întâmpinarea la apelul principal, în cel mult 15 zile de la comunicarea cererii de apel, astfel că instanţa de apel, în mod legal nu s-a pronunţat asupra acestuia.

Curtea va constata că motivul de recurs invocat, circumscris art. 488 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat, având în vedere că nu s-au încălcat normele de procedură menţionate.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., exclud posibilitatea invocării sau aplicării eventual a normelor de procedură, astfel că acest motiv de nelegalitate nu putea fi invocat, în condiţiile în care instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra apelului incident formulat de pârâtă, sub acest aspect recursul fiind exercitat omisso medio.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. SA împotriva Deciziei nr. 1206 din data de 29 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2018.

Procesat de GGC - LM