Recognition of benefits for ethnically persecuted and relocated persons under Law No. 189/2000: sufficiency of documentary evidence proving identity and forcible relocation date

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 5975 din 5 august 2003, reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii nr. 7105 din 8 august 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i stabili calitatea de persoană strămutată.

În motivare, reclamantul a susținut că s-a născut în localitatea Buda-Mare, U.R.S.S., iar în 25 martie 1944 a fost deportat în România, în localitatea Variaș.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 360 din 14 octombrie 2003, respingând ca nefondată, acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că adeverința eliberată de Comitetul Executiv al Comunei Cernăuți nu confirmă că I.I. este una și aceeași persoană cu Ș.I., precum și faptul că există neconcordanțe între datele de stare civilă ale reclamantului și ale numitului Ș.I., în sensul că respectiva persoană s-a născut în 1927, și nu în 1928, care este anul de naștere al reclamantului.

Împotriva sentinței astfel pronunțate, a declarat recurs, reclamantul I.I., criticând soluția, ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond nu i-a dat posibilitatea de a dovedi că există identitate între persoana sa, născut în anul 1928 și numitul Ș.I., nume consemnat în evidențele autorităților locale din Cernăuți (adeverința nr. 1547 din 11 august 2003, eliberată de Primăria comunei Bairaki, raionul Herța, județul Cernăuți), în care scop a depus înscrisuri noi doveditoare.

Recursul este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 127/2002 privind Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, pentru acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările ulterioare, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, în urma unui tratat bilateral.

Conform dispozițiilor art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, enumerate în textul legii, iar în lipsa actelor oficiale, dovada persecuțiilor etnice se poate face prin declarații de martori.

Prin dovezile de la dosar, respectiv adeverința nr. 1547, eliberate de Primăria localității Bairaki, raionul Herța, județul Cernăuți, se atestă faptul că Ș.I., născut în anul 1928, în localitatea Bairaki - Mogoșești, raionul Herța, a fost luat ca premilitar în Armata Română, pe data de 25 martie 1944, fapt confirmat și de martorii precizați în adeverință.

Adeverința din 2 octombrie 2003 nr. CTI 634, emisă de Ministerul Apărării Naționale, U.M. 02405 Pitești (în scopul prevăzut expres, pentru a servi la reconstituirea drepturilor conferite prin Legea nr. 309/2002), confirmă faptul că I.I., domiciliat în comuna Variaș, județul Timiș, are datele de identitate și perioada de stagiu militar menționate în fișa nr. 2510, anexată la adeverință.

Totodată și adeverința nr. 185, eliberată de Primăria Bairaki, regiunea Cernăuți, atestă faptul că I.I. și Ș.I., născut la 17 martie 1928, în satul Mogoșești, în prezent Bairaki, sunt una și aceeași persoană, care a fost strămutată la 25 martie 1944.

Având în vedere considerentele prezentate și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 189/2000, se impune admiterea recursului declarat, modificarea hotărârii nr. 7105 din 8 august 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de lege, pentru perioada 25 martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 mai 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de I.I. împotriva sentinței civile nr. 360 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond, admite acțiunea.

Desființează hotărârea nr. 7105 din 8 august 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș și obligă pârâta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 mai 2003.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2004.