Refugee status and compensation eligibility under Law 189/2000: evidentiary standards for proof of 1944 displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the defendant pension authority, thereby upholding the appellate court’s decision in favor of the claimant, who consequently retains the right to benefits under Law No. 189/2000 effective from January 1, 2003. The dispute concerned the annulment of an administrative decision denying the claimant’s status as a refugee entitled to compensation, with material facts establishing that the claimant and his family fled from a specific locality in March 1944, corroborated by witness testimony, local resident records, and the successful claim of a family member. The court ruled that the evidence met the legal standards under Article 1(lit. c) of Law No. 189/2000 and the implementation rules of O.G. No. 105/1999, finding the initial refusal manifestly unlawful given the proven refugee status and the precedent of benefits already granted to other family members.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Refugee status and compensation eligibility under Law 189/2000: evidentiary standards for proof of 1944 displacement: Astfel fiind, legal și temeinic, Curtea de Apel Timișoara a apreciat, ca fiind făcută dovada îndeplinirii cerințelor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 21 iulie 2003, reclamantul C.T. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 1848 din 24 martie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, începând cu 3 decembrie 2002.
In motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că împreună cu familia sa, s-a refugiat din martie 1944, din comuna Hreațca, ținutul Herța, în comuna Girov, județul Neamț, iar din august 1944 a locuit în diferite alte localități, stabilindu-se apoi la Reșița.
Prin sentința civilă nr. 355 din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile cuvenite, începând cu 1 ianuarie 2003.
Împotriva sentinței a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, care a susținut în esență, că reclamantul nu a făcut dovada, cu probe certe, în sensul celor prevăzute de Normele de aplicare a procedurilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2001.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, completate cu acte provenind de la autoritățile locale din comuna Hreațca și anume, Tabelul nominal al locuitorilor comunei care au fost strămutați; rezultă în mod cert că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat din 25 martie 1944, în comuna Girov, județul Neamț.
Astfel fiind, legal și temeinic, Curtea de Apel Timișoara a apreciat, ca fiind făcută dovada îndeplinirii cerințelor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
De altfel, cu decizia de pensionare nr. 117117/2003 a fratelui său, C.D., reclamantul a probat faptul că pentru ceilalți membrii ai familiei sale s-a recunoscut beneficiul dispozițiilor Legii nr. 189/2000, împrejurare în care hotărârea Casei Județene de Pensii Caraș-Severin apare ca vădit nelegală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, împotriva sentinței civile nr. 355 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2004.