Territorial jurisdiction for forced execution against a foreign debtor: irrelevance of procedural representative's domicile

Conflict negativ de competență. Cerere de încuviințare a executării silite. Debitor cu sediul aflat într-un alt stat și cu sediu procesual ales pe teritoriul României

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Competența teritorială

Index alfabetic : excepția necompetenței teritoriale

declinare

executare silită

instanță de executare

mandatar

C.proc.civ., art. 651, art. 666

Sub aspectul stabilirii instanţei competente teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite nu are relevanță sediul procesual ales al debitorului - persoană juridică străină -, sediu indicat atât în cererea de executare silită cât şi în titlul executoriu, întrucât calitatea de mandatar şi instituţia reprezentării nu au efecte juridice în planul competenţei şi nu atrag o anume competenţă, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părţile înţeleg să figureze în proces.

Cum sediul debitorului împotriva căruia urmează să se efectueze executarea silită, nu se află în România, respectând ordinea instituită de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) Cod procedură civilă, competenţa de soluţionare a cauzei revine judecătoriei în a cărei circumscripţie se găseşte domiciliul creditorului.

Secția I civilă, decizia nr. 3627 din 16 octombrie 2018

Prin cererea înregistrată la data de 20.06.2018 pe rolul Judecătoriei Bistriţa, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite demarate la solicitarea creditorului B. împotriva debitoarei C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de încheierea civilă nr. 2782/2017 pronunţată de Judecătoria Bistriţa.

Prin sentinţa civilă nr. 2898 din 22 iunie 2018, Judecătoria Bistriţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) Cod procedură civilă, potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, precum şi faptul că domiciliul reprezentantului legal al debitoarei, indicat în cererea de încuviinţare a executării silite, se află în Bucureşti, în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 4.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin sentinţa nr. 10148 din 3.08.2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a pronunţa această sentință, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a din Cod procedură civilă care statuează că dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

S-a reţinut că sediul debitoarei C. nu se află în România, ci este în Malta, fiind incidente în materie de competenţă teritorială dispoziţiile art. 651, alin. (1), teza a II-a C.proc.civ., în sensul că este competentă din punct de vedere teritorial în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află la data sesizării executorului judecătoresc domiciliul creditoarei.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.06.2018 pe rolul Judecătoriei Bistriţa, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite demarate la solicitarea creditorului B. împotriva debitoarei C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de încheierea civilă nr. 2782/2017 pronunţată de Judecătoria Bistriţa.

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C.proc.civ., executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuviințarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. 1 C.proc.civ. „Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.”

Textul legal evocat instituie o competenţă în care prioritatea este acordată succesiv instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

În ceea ce priveşte norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă, se constată că ambele instanţe au reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 651 C.proc.civ., însă Judecătoria Bistriţa s-a raportat la sediul mandatarului D. SRL, respectiv localitatea Bucureşti, iar Judecătoria Sectorului 4 s-a raportat la sediul debitoarei C. care se află în străinătate.

Din analiza actelor din dosar (cererea de executare silită şi titlu executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2782 din 11.10.2017 pronunţată de Judecătoria Bistriţa), Înalta Cute constată că debitoarea C. este persoană juridică străină cu sediul social în Malta, fiind reprezentată în proces de mandatar D. SRL, cu sediul procedural ales în Bucureşti.

Este de reţinut că sub aspectul stabilii instanţei competente teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite nu are relevanță sediul procesual ales al mandatarului D. SRL, aflat în Bucureşti, indicat atât în cererea de executare silită, cât şi în titlul executoriu, întrucât calitatea de mandatar şi instituţia reprezentării nu au efecte juridice în planul competenţei şi nu atrag o anume competenţă, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părţile înţeleg să figureze în proces.

Ca atare, cum sediul debitoarei C. împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, nu se află în România, respectând ordinea instituită de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) C.proc.civ., competenţa de soluţionare a pricinii revine instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte domiciliul creditorului B., şi anume Judecătoria Bistriţa, având în vedere că aceasta este domiciliat în oraşul Bistriţa, judeţul Bistriţa Năsăud.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.