Eligibility for ethnic persecution reparations under Law No. 189/2000 based on forced intra-county relocation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Harghita County Pension House, thereby upholding the Court of Appeal’s decision that annulled the pension house’s refusal and ordered it to grant the claimant the benefits provided by Law No. 189/2000 for the period of November 1941 to October 1944. The dispute centered on whether the claimant qualified for reparations under the aforementioned law for suffering persecution on ethnic grounds, where the claimant and his family were forcibly resettled from Cluj to Ciuca, and the pension house argued the claim failed because the move remained within the same county and the claimant’s father continued to hold a bank position in Cluj. The Court held that the lower instances correctly determined that the forced relocation, as a consequence of ethnic persecution, satisfied the statutory requirements of Law No. 189/2000, and that the pension house’s arguments regarding the intra-county nature of the move and the father’s continued employment were irrelevant to the claimant’s individual status as a persecuted person, thus finding no grounds for cassation under Articles 304 and 3041 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Eligibility for ethnic persecution reparations under Law No. 189/2000 based on forced intra-county relocation: Pentru considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 15 iulie 2003, reclamantul P.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 151 din 1 iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Harghita și obligarea pârâtei să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că în perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944 a fost persecutat din motive etnice.
Curtea de Apel Târgu-Mureș a pronunțat sentința nr. 295 din 11septembrie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 151 din 1 iulie 2003 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, în care să constate că reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de această lege, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate, că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost strămutat din motive etnice, din orașul Cluj, unde își avea domiciliul, locuind până în luna octombrie 1944, în localitatea Ciuca, județul Cluj.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că instanța de fond a apreciat eronat, ca fiind îndeplinite, cerințele prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși intimatul nu a făcut dovada persecuțiilor din motive etnice, în condițiile în care a avut domiciliul forțat într-o localitate situată tot în județul Cluj, iar tatăl său a rămas în orașul Cluj, îndeplinind funcția de subdirector de bancă.
Recursul este nefondat și urmează să fie respins, pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a constatat corect că intimatul P.E. a avut statutul de persoană persecutată din motive etnice, în perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944 și că este în drept să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Apărarea recurentei, că familia intimatului și-a schimbat domiciliul într-o altă localitate a județului Cluj, este lipsită de relevanță în cauză, întrucât mutarea intervenită a fost consecința persecuțiilor din motive etnice și a afectat stabilitatea domiciliului, pentru toți membrii familiei, care în perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944, nu au mai avut o locuință statornică sau principală. De asemenea, urmează să fie respinsă susținerea din recurs, privind statutul avut de tatăl intimatului, care și-a desfășurat activitatea la o bancă din Cluj, întrucât cauza de față are ca obiect consecințele persecuției din motive etnice, suportate de intimat și în raport cu persoana acestuia, s-a reținut corect de către instanța de fond, ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944.
Pentru considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței civile nr. 195 din 11 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2004.