Recognition of beneficiary status under Law 189/2000 for wartime displacement period despite incomplete initial administrative file
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Bucharest Pension House, leaving in force the appellate court's decision that granted the claimant's action and ordered the administrative body to recognize her status as a beneficiary of Law No. 189/2000 under Article 1, lit. c) for the period of March 1944 to March 6, 1945, with corresponding rights accruing from September 1, 2003. The dispute concerned the validity of an administrative decision that had initially rejected the applicant's request to have the aforementioned period, during which she was displaced from Chișinău to Câmpulung Mușcel with her family, legally recognized for pension calculation purposes. The Supreme Court affirmed that the lower court's ruling was legally grounded on conclusive evidence, including authenticated witness declarations and civil registry documents, which established the displacement circumstances despite the applicant's initial failure to attach all required proofs to the original administrative petition, holding that the subsequent completion of the evidentiary record justified the recognition of beneficiary status under the applicable legal norms.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Recognition of beneficiary status under Law 189/2000 for wartime displacement period despite incomplete initial administrative file: Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că în condițiile normelor legale în materie, art. 4 din H.G. nr. 127/2002 și a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta a făcut dovada că perioada martie 1944 - 6 martie 1945 se încadrează în condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada solicitată, respectiv martie 1944 - 6 martie 1945.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 2423 din 5 august 2003, reclamanta D.E. a contestat hotărârea nr. 3397 din 21 februarie 2003, solicitând în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, să se constate că perioada martie 1944 - 6 martie 1945 se încadrează în art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta a arătat că împotriva hotărârii nr. 3397 din 21 februarie 2003, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea, a formulat contestație, în susținerea căreia a depus declarația a doi martori, acte de stare civilă, de studii, de activitate a părinților săi, prin care a dovedit încadrarea în condițiile Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1604 din 15 octombrie 2003 și a încheierii de rectificare a erorii materiale din 14 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta, la emiterea unei noi hotărâri prin care să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu 1 septembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că în condițiile normelor legale în materie, art. 4 din H.G. nr. 127/2002 și a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta a făcut dovada că perioada martie 1944 - 6 martie 1945 se încadrează în condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada solicitată, respectiv martie 1944 - 6 martie 1945.
Împotriva sentinței astfel pronunțate a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, arătând că instanța a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât obligând la anularea actului administrativ și la acordarea drepturilor date cererii inițiale, a ignorat faptul că petenta, la dosarul depus la Comisie, nu a alăturat dovezile necesare, iar declarația martorilor, depusă în fața instanței, este ulterioară emiterii hotărârii.
Recursul este nefondat, pentru cele ce urmează:
Conform dovezilor de la dosar, rezultă că reclamanta s-a născut la 30 aprilie 1938, la Târgu Mureș, fiind fiica lui H.I. și H.M., iar din declarațiile autentificate ale martorilor și depuse în susținerea contestației, rezultă că din martie 1944, reclamanta împreună cu familia sa, s-a refugiat din Chișinău, în orașul Câmpulung Muscel, situație în care reclamanta intră sub incidența dispozițiilor legale în materie, respectiv Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c).
În atare situație, soluția instanței de fond este temeinică și legală și se fundamentează pe dovezi concludente, în raport cu care motivul invocat de recurentă nu poate fi reținut.
Este adevărat că la momentul depunerii cererii, petiționara nu alăturase petiției sale, toate dovezile necesare, dar nimic nu o împiedică la completarea dovezilor, așa cum a și făcut, fapt confirmat chiar de reclamantă, care justifică temeinicia cererii sale și justețea sentinței.
În consecință, față de cele de mai sus, recursul se privește ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1604 din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2004.