Italian judgment enforcement upheld; debtor's appeal inadmissible.

Prin decizia nr. 407 A din 20 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 3 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât B. A schimbat, în tot, încheierea apelată, a admis cererea şi a dispus încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 21527/2012 pronunţată de Tribunalul din Bologna, Italia, secţia a III-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B.

La data de 8 iunie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 11 iunie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 19 septembrie 2018, în camera de consiliu, fără citare părţi, în vederea soluţionării căii de atac.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 18 iulie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 21527 din 18 decembrie 2012, definitivă, pronunţată de Tribunalul din Bologna, Italia, secţia a III-a civilă.

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin încheierea din 3 octombrie 2017, a respins cererea, ca nefondată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 407 A din 20 aprilie 2018, a admis apelul declarat de reclamant împotriva încheierii pronunţate de tribunal, pe care a schimbat-o în tot. A admis cererea şi a dispus încuviinţarea executării silite a sentinţei nr. 21527/2012 pronunţată de Tribunalul din Bologna, Italia, secţia a III-a civilă.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Executarea hotărârilor străine este reglementată prin art. 1103-1110 C. proc. civ., dispoziţii care se completează cu cele cuprinse la art. 666 alin. (6) şi (7) din cod.

Conform art. 666 alin. (6) C. proc. civ., încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestaţiei la executare silită, introdusă în condiţiile prevăzute de lege, dispoziţiile art. 712 alin. (3) rămânând aplicabile. Alin. 7 al art. 666 C. proc. civ., cu modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, stipulează în sensul că încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată numai cu apel exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare.

Or, prezenta cale de atac a fost promovată în ipoteza în care cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă (prin decizia nr. 407 A/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie), iar titularul acesteia este debitorul împotriva căruia se urmăreşte începerea executării silite.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, decizia nr. 407 A din 20 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 407 A din 20 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.09.2018.