Inadmissible recourse against compensation title dispute where Law No. 165/2013 limits judicial review to appeal

Prin decizia nr. 79 A din 30 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 602 din 28 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.

La data de 15 iunie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 18 iunie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 19 septembrie 2018, în camera de consiliu, fără citare părţi, în vederea soluţionării căii de atac.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 12 iunie 2014, reclamantul A., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se ia în calcul la stabilirea despăgubirilor valoarea din expertiză de 548.000 RON, emiterea titlului de despăgubire la 548.000 puncte şi emiterea titlului de plată pentru suma de 548.000 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3876 din 21 octombrie 2014, a admis excepţia necompetenţei materiale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 40 din 19 februarie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 646 din 8 mai 2015, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Timiş. A constatat ivit conflictul de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin decizia nr. 2225 din 15 octombrie 2015, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport de norma incidentă raportului juridic litigios, respectiv art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 şi sediul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin sentinţa nr. 150 din 5 februarie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia tardivităţii şi a respins contestaţia, ca tardiv formulată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 781 A din 14 noiembrie 2016, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 602 din 28 aprilie 2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în privinţa capătului de cerere privind emiterea titlului de despăgubire şi a respins respectivul capăt de cerere ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a respins cererea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei peroane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepţia prematurităţii, ca neîntemeiată. A respins, în rest, cererea, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată.

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 79 A din 30 ianuarie 2018, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, act normativ incident raportului litigios, potrivit regulatorului de competenţă pronunţat de instanţa supremă, la art. 35 alin. (1) stipulează în sensul că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii", iar la alin. (4) al articolului se prevede că hotărârile judecătoreşti pronunţate sunt supuse numai apelului.

Totodată, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În raport de dispoziţiile legale menţionate, decizia nr. 79 A din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 79 A din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.09.2018.