Forfeited revision bid barred by final adjudication and appellate-uniqueness rule.

Prin încheierea nr. 320 din 12 mai 2017, Tribunalul Constanţa, secţia penală, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 5481 alin. (7) lit. b) C. proc. pen., a admis contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi de către contestatorul - intimat A. împotriva încheierii nr. 344/6.03.2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosar pen. nr. x/2016 A desfiinţat hotărârea atacată şi soluţionând cauza a dispus admiterea cererii formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa. În baza art. 5491 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri: Hotărârea nr. x a Adunării Generale Extraordinare din 7.03.2005 şi Protocolul din data de 1.09.2005, emise de fosta A., care au făcut obiectul cercetărilor în cadrul dosarului penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa. A înlăturat din încheierea contestată toate dispoziţiile contrare hotărârii. A menţinut celelalte dispoziţii care nu contravin hotărârii. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

La data de 14.06.2018, A. a formulat cerere de reînregistrare a cererii sale de revizuire nr. 256/12.06.2017, formulată împotriva încheierii penale mai sus menţionate, arătând că revizuirea din 12 iunie 2017 a fost înregistrată greşit pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi.

Prevalându-se de dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen., revizuenta a susţinut că, deşi necompetentă, secţia penală a instanţei supreme, învestită prima cu soluţionarea cererii sale de revizuire, a trimis cererea Tribunalului Constanţa, care a înregistrat-o tot pe rolul secţiei penale şi a soluţionat-o, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, soluţie menţinută de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală.

A arătat că încheierea atacată priveşte numai latura civilă a procesului penal, respectiv desfiinţarea unor înscrisuri şi vine în contradicţie cu o hotărâre civilă privind aceleaşi înscrisuri, respectiv sentinţa civilă nr. 3652/COM din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanţa.

A considerat că nu există nicio motivaţie ca încheierea penală bazată pe fapte care nu există ori nu sunt prevăzute de legea penală să contrazică o instanţă civilă irevocabilă, confirmată de Înalta Curte.

A mai menţionat că în şedinţa de judecată din 6 iunie 2018, dosar nr. x/2017, procurorul de şedinţă din cadrul Parchetului curţii de apel a susţinut că dosarul trebuie judecat de instanţa civilă şi nu de cea penală.

Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:

În acord cu dispoziţiile art. 452 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, iar potrivit art. 453 alin. (2) din acelaşi cod, când revizuirea pentru contrarietate de hotărâri priveşte exclusiv latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţelor civile, potrivit C. proc. civ.

Pretinzând că acesta este şi cazul cererii sale de revizuire, prin care a invocat contrarietatea între o hotărâre penală definitivă (încheierea nr. 320 din 12 mai 2017 a Tribunalului Constanţa, secţia penală) şi o hotărâre a instanţei civile (sentinţa civilă nr. 3652/COM din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanţa), exclusiv cu privire la latura civilă a procesului penal, revizuenta a justificat actualul său demers procedural arătând că cererea de revizuire anterioară, identică sub aspectul temeiurilor de drept şi motivelor sale, a fost în mod eronat judecată de o instanţă penală.

Înalta Curte reţine că acest fapt s-a realizat prin decizia penală nr. 891/25.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (dosar nr. x/2017), care a trimis cererea de revizuire Tribunalului Constanţa spre competentă soluţionare, prin sentinţa penală nr. 16/10.01.2018 a Tribunalului Constanţa, care a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă sub motivul că nu există situaţia premisă a art. 453 alin. (1) C. proc. pen. (respectiv, să existe două hotărâri penale definitive care să privească fondul unor acuzaţii penale) şi prin decizia penală nr. 73/P/2018 a Curţii de Apel Constanţa, care a respins calea de atac a contestaţiei, ca nefondată.

Se observă că, în această ultimă etapă de soluţionare a cererii de revizuire, instanţa penală a avut a se pronunţa inclusiv asupra excepţiei necompetenţei funcţionale a instanţelor penale de a soluţiona cererea de revizuire, dat fiind că s-a afirmat că aceasta vizează exclusiv latura civilă a procesului penal, despre al cărei mod de soluţionare revizuenta a pretins că ar contraveni dezlegărilor unei hotărâri definitive şi irevocabile a instanţei civile.

Reţinând că dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. civ. sunt incidente atunci când cererea de revizuire are ca obiect exclusiv latura civilă a procesului penal, s-a apreciat de către Curtea de apel Constanţa că, independent de temeiurile juridice ale cererii de revizuire indicate de parte, de care instanţa penală nu este legată, aceasta nu ar fi putut trimite soluţionarea cauzei la instanţa civilă întrucât obiectul său nu îl constituie latura civilă a procesului penal soluţionat prin încheierea nr. 320 din 12 mai 2017 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, ci hotărârea judecătorului de cameră preliminară în ansamblul său. S-a arătat însă că această hotărâre nu este una prin care să se fi soluţionat fondul unei cauze penale în ansamblu, împreună cu latura civilă, ci este o hotărâre pronunţată în baza unei proceduri speciale de desfiinţare a unor înscrisuri în cazul clasării (reglementată de art. 5491 C. proc. pen.), consideraţiile care au stat la baza soluţiei adoptate neputând fi văzute independent de analiza laturii penale de vreme ce acestea se întemeiază pe aspecte ce ţin de caracterul fals al actelor juridice desfiinţate, prin prisma elementelor constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune, cu privire la care s-a constatat intervenită prescripţia.

Dimpotrivă, s-a arătat că respectiva încheiere îşi păstrează caracterul de hotărâre penală pronunţată într-o procedură specială, astfel încât cererea de revizuire îndreptată împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară nici nu putea să privească doar latura civilă a cauzei, independent de latura penală, deoarece măsura de desfiinţare a unor înscrisuri nu putea fi analizată în mod distinct, ci numai prin raportare la elementele de existenţă a infracţiunilor despre care s-a reţinut că au stat la baza falsificării unor înscrisuri.

Această instanţă a conchis, aşadar, cu prilejul soluţionării cererii de revizuire formulată de revizuentă (identică cu cea de faţă), că întrucât faptele de natură penală nu puteau fi ignorate în procesul de revizuire a laturii civile a cauzei, nici cererea sa de revizuire nu putea fi limitată doar la una din laturile procesului penal.

Înalta Curte reţine, cu referire la hotărârile judecătoreşti mai sus evocate, că cererea de revizuire formulată de parte a beneficiat deja de o soluţionare definitivă de către instanţele judecătoreşti, acestea prezentând şi argumentele juridice pentru care s-a apreciat deja că cererea de revizuire de faţă nici nu ar putea fi formulată pe temeiul art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. şi nici judecată de instanţele civile în condiţiile C. proc. civ.

Sub pretextul unei greşite soluţionări a cererii de revizuire de către instanţele penale, revizuenta tinde să obţină din partea instanţelor judecătoreşti o nouă soluţie asupra aceleiaşi cereri de revizuire, ignorând dezlegările jurisdicţionale date acesteia, care i se opun, şi care au tranşat inclusiv aspectul privitor la posibilitatea analizării cererii de revizuire pe tărâmul contrarietăţii dintre hotărâri sub aspectul laturii civile şi, implicit, la posibilitatea judecării sale de către instanţele civile.

Potrivit art. 460 alin. (1) C. proc. civ., care consacră principiul unicităţii căii de atac, o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac. Partea finală a dispoziţiei legale evocate nici nu prezintă relevanţă în cauză, dat fiind că revizuenta nu a promovat cererea de revizuire invocând alte motive ori cazuri de revizuire, ci exact aceeaşi cerere de revizuire, întemeiată pe aceleaşi motive şi temeiuri de drept, cu justificarea că prima oară a fost greşit judecată de instanţele penale.

Pentru aceste considerente, prezenta cerere de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă deoarece, în realitate, revizuenta este nemulţumită soluţia dată cererii sale şi, motivând că instanţa care s-a pronunţat asupra acesteia este una penală, tinde la obţinerea unui control de legalitate asupra soluţiei deja adoptate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva încheierii nr. 320 din 12 mai 2017 a Tribunalului Constanţa, secţia penală.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.09.2018.