Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2994/2018 AI generated

Supreme Court lacks jurisdiction to hear appeals against tribunal decisions where the first-instance judgment was issued by a district court.

Case Number Decizia nr. 2994/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed its own material jurisdiction and declined competence to the Cluj Court of Appeal, thereby reversing the initial declination by the Court of Appeal and establishing that the latter is the competent instance to hear the appeals; no party prevailed on the merits, as the proceeding was strictly procedural regarding judicial competence. The dispute concerned the correct assignment of jurisdiction for appeals filed against a civil decision by the Cluj Tribunal, where the Court of Appeal had erroneously referred the case to the ICCJ by claiming that the Supreme Court is the ordinary appellate court for all cases, ignoring that the initial decision was rendered by a tribunal after a first-instance judgment by a county court. The decisive legal basis was Article 97(1) of the Code of Civil Procedure, which limits the ICCJ’s appellate competence to judgments of courts of appeal or other specific cases expressly provided by law, thereby excluding the ICCJ from hearing appeals against tribunal decisions in ordinary civil matters, a position reinforced by Articles 483(3)-(4), 122, and 126 of the Constitution, which prohibit the creation of new jurisdictional rules by judicial interpretation and require competence to be defined by law.

Legislator headnote

AI generated

art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 122 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ; Supreme Court lacks jurisdiction to hear appeals against tribunal decisions where the first-instance judgment was issued by a district court: Or, în speţă, obiectul recursului nu se circumscrie celor două ipoteze ale art. 97 pct. 1 C. proc. civ., nefiind vorba nici de o hotărâre a curţii de apel şi nici de o altă hotărâre, într-o materie anume prevăzută de lege, pentru a fi dedusă judecăţii recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Keywords

AI generated
lack of jurisdiction judicial law interpretation of a judgment matter in dispute hearing of the parties article of civil procedure

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin decizia nr. 1202/A din 28 septembrie 2017, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H.,, I. şi J. şi de pârâţii K., L., M. şi O., prin mandatar P. împotriva sentinţelor civile nr. 2755 din 7 decembrie 2015 şi nr. 1326/2016 ale Judecătoriei Turda.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii şi pârâţii au declarat recursuri, înregistrate la Tribunalul Cluj la datele de 19 decembrie 2017 şi de 22 decembrie 2017.

Competenţa soluţionării recursurilor a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi de către Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin decizia nr. 82/R din 9 mai 2018.

S-a reţinut în motivarea soluţiei că, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte este instanţa de drept comun în soluţionarea recursurilor, această teză fiind confirmată de decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 15 iunie 2018.

Prin rezoluţia din 19 iunie 2018, s-a fixat termen la 19 septembrie 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursurilor de faţă, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Hotărârea de declinare a competenţei nu poate realiza o legală învestire a instanţei supreme, temeiurile juridice la care se face referire nejustificând competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor într-o cauză, soluţionată în primă instanţă de judecătorie şi în apel de tribunal.

Astfel, dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competenţa Înaltei Curţi ca instanţă de recurs, statuează expres că este vorba despre "hotărârile curţilor de apel sau alte hotărâri prevăzute de lege", care pot face obiectul unui astfel de control în faţa instanţei supreme.

Or, în speţă, obiectul recursului nu se circumscrie celor două ipoteze ale art. 97 pct. 1 C. proc. civ., nefiind vorba nici de o hotărâre a curţii de apel şi nici de o altă hotărâre, într-o materie anume prevăzută de lege, pentru a fi dedusă judecăţii recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţia procedurală menţionată nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor ci, dimpotrivă, foloseşte două criterii ale circumscrierii acestei competenţe - unul care vizează ierarhia instanţelor de judecată în sistemul judiciar românesc (hotărârile curţilor de apel) şi celălalt indicaţia expresă a legii ("cazurile anume prevăzute de lege").

Aceste două criterii utilizate de legiuitor exclud ideea unei competenţe de drept comun, posibilă doar în situaţia în care norma nu ar circumscrie în mod specific domeniul ei de aplicare.

O interpretare în sens contrar a dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ. înseamnă nesocotirea conţinutului expres al normei şi extinderea nepermisă a sferei ei de aplicare, ajungându-se astfel la crearea unei reguli noi de competenţă, prin adăugarea la lege şi încălcarea regulilor procedurale (conform art. 122 C. proc. civ. "reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod", iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor este prevăzută numai prin lege).

Nici dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. la care face referire curtea de apel nu sunt de natură să demonstreze o plenitudine de competenţă în materia recursurilor pentru instanţa supremă.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Aşadar, norma procedurală menţionată are ca obiect de reglementare natura şi scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate.

În ceea ce priveşte obiectul, respectiv hotărârile ce pot fi cenzurate de instanţa supremă în recurs, el se determină cu observarea normei de competenţă înscrisă în art. 97 pct. 1 C. proc. civ., în termenii menţionaţi anterior.

De asemenea, dispoziţia din alin. (4) al art. 483 C. proc. civ. face referire la faptul că şi celelalte instanţe, atunci când judecă în recurs, realizează acelaşi tip de control de legalitate.

Nici referirea la considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 nu este aptă să demonstreze competenţa de drept comun a instanţei supreme în materia recursului.

Hotărârea instanţei de contencios constituţional nu a avut ca obiect de analiză vreo normă de competenţă a cărei neconstituţionalitate să o fi constatat.

Obiectul controlului de constituţionalitate l-a reprezentat sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din conţinutul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel încât analiza şi considerentele justificative ale soluţiei adoptate s-au circumscris problemei admisibilităţii recursurilor împotriva unor hotărâri excluse de la posibilitatea exercitării acestei căi de atac pe criteriul valoric.

Pentru toate aceste considerente, se constată că dezînvestirea curţii de apel s-a făcut în mod eronat, cu nesocotirea normelor procedurale menţionate anterior.

În consecinţă, judecata recursurilor va fi declinată la Curtea de Apel Cluj, căreia îi revine competenţa de soluţionare, ca instanţă ierarhic superioară celei care a pronunţat decizia în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de reclamanţii A., B., C., E., F., H., D., G., I. şi J. şi de pârâţii K., L., M. şi O. împotriva deciziei nr. 1202/A din 28 septembrie 2017 a Tribunalului Cluj, secţia civilă în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.09.2018.