Pension recalculation: Inadmissibility of extraordinary appeal in two-instance social security proceedings under transitional Law 2/2013

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă, la data de 18 august 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la recalcularea drepturilor sale de pensie stabilite prin Decizia nr. 93 din 17 februarie 2016, cu luarea în calcul a tuturor înscrisurilor din care rezultă un alt stagiu de cotizare şi o altă vechime în profesia de avocat.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1675 din 10 martie 2017 a respins excepţia tardivităţii, ca neîntemeiată, şi, pe fond, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări a Avocaţilor, ca nefondată.

Prin decizia nr. 920 din 27 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1675 din 10 martie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 920 din 27 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs reclamanta A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 16 aprilie 2018.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.

În cauză, prin demersul judiciar iniţiat la data de 18 august 2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor sale de pensie stabilite prin Decizia nr. 93 din 17 februarie 2016.

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, se reţine că aceasta se încadrează în sfera cererilor privitoare la asigurări sociale, cauza circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispoziţiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă şi asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, în raport de conţinutul acestor dispoziţii legale, precum şi de caracterul pretenţiilor solicitate de reclamantă prin acţiunea introductivă de instanţă, recursul este inadmisibil.

De asemenea, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În cauză, decizia civilă nr. 920 din 27 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, motiv pentru care împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Totodată, este de reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta

Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 920 din 27 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 920 din 27 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18.09.2018.