Competence conflict: alternate jurisdiction for tort claims against the state based on plaintiff’s residence under Art. 111 CPC

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 03.01.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 RON cu titlu de daune morale.

În motivare, reclamantul a arătat că tatăl său, B., comisar şef şi chestor de Politie în perioada 1938-1945 a fost arestat la 02.09.1947 şi eliberat dupa 17 ani, la 29.07.1964. A fost condamnat prin sentinţa Tribunalului Militar 1650/1956 la 25 ani de temniţă grea conform art. 193 C. pen. pentru intensa activitate împotriva clasei muncitoare.

Reclamantul şi fratele său au fost minori în perioada 1947-1958, deci 11 ani cand tatal lor era în temniţă. Mama sa, C., a fost arestată în 1947 şi eliberată în 1948 pentru protejarea infractorului care era de fapt soţul ei.

Reclamantul a fost arestat la 06.02.1959 şi a stat în închisoare până la 15.05.1969.

Nu a fost primit la Facultatea de Drept din Sibiu şi a fost exmatriculat dupa primul semestru pentru lipsa acordului Comitetului Judetean de Partid.

A fost internat la Spitalul de Psihiatrie de mai multe ori şi pensionat abuziv în perioada 06.11.1969-01.03.1981.

A suferit retrogradarea salarială în perioada 1969-1989.

A fost urmărit de securitate în dosarul Pastravul până în 1989.

În drept a invocat art. 998 C. civ. de la 1864, Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, Declaraţia Univesala a Drepturilor Omului, coroborate cu art. 20 din Constituţia Romaniei, art. 77, 80, 84 şi 85 din Constituţia din 1952, art. 18, 21 şi 30 din Constituţia din 1965, art. 6 şi 14 din CEDO.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecatoriei Craiova, în raport de art. 107 şi art. 111 C. proc. civ. şi de împrejurarea că sediul şi respectiv domiciliul părţilor sunt în Bucureşti.

A mai invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei de necompetenţă. A arătat că singura sa locuinţă este în Craiova. La adresa indicată de pârât în întâmpinare locuieşte o alta familie.

A mai solicitat respingerea excepţiilor prescripţiei şi inadmisibilităţii acţiunii.

Prin sentinţa civila nr. 546 din 26.01.2018, Judecătoria Craiova a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Craiova a reţinut că este adevărat că reclamantul are o reşedinţă stabilită în Craiova, însa, pe de o parte, domiciliul (la care se referă expres textul de lege) se dovedeşte cu cartea de identitate, iar pe de alta parte, reşedinţa este valabilă numai până la 23.11.2017.

Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti, astfel învestită, prin sentinţa civilă nr. 6314 din 21.05.2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Craiova. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Craiova a reţinut că reclamantul a formulat o acţiune în pretenţii (daune morale) întemeiată pe dispoziţiile răspunderii civile delictuale împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, fiind astfel incidentă norma de stabilire a competenţei teritoriale alternative prevăzută de art. 111 C. proc. civ.

Judecătoria Craiova a reţinut că noţiunea de domiciliu al persoanei fizice este definită de art. 87 C. civ. ca fiind locul unde aceasta declara că îşi are locuinţa principală. Mai mult, în doctrina şi în practica judiciară s-a arătat constant că noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a părţii, ci adresa unde acesta locuieste efectiv. Când titularul şi-a declarat domiciliul sau reşedinţa, dovada acestora se face, ca regula, pe baza menţiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Astfel, instanţa a constatat că la data formulării cererii de chemare în judecată (03.01.2017) reclamantul A. avea reşedinţa declarată şi valabil stabilită în jud. Dolj, conform vizei aplicate pe verso carţii de identitate a acestuia. De asemenea, înainte de expirarea vizei valabile la data introducerii acţiunii, reclamantul a prelungit-o până la data de 20.11.2018, împrejurare ce nu este însa relevantă, avand în vedere că odată stabilită instanţa competentă în funcţie de domiciliul/reşedinţa părţii de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, aceasta rămâne competentă chiar dacă ulterior partea îşi modifică domiciliul sau reşedinţa.

În aceste condiţii, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a statuat că reclamantul a ales să sesizeze instanţa judecătorească în circumscripţia careia locuieşte efectiv şi unde îşi are stabilită reşedinţa în mod legal, respectiv Judecătoria Craiova, fiind singurul care are posibilitatea să aleagă între instanţele competente alternativ potrivit art. 111 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru considerentele ce succed:

Dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. prevăd că "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului".

În cauză, prin cererea adresată Judecătoriei Craiova la data de 03.01.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 RON cu titlu de daune morale.

Dispoziţiile art. 87 C. civ. prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este locul unde acesta declară că îşi are locuinţa principală".

Conform art. 86 alin. (2) C. civ. "dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă în acelaşi timp decât un singur domiciliu şi o singură reşedinţă, chiar şi atunci când deţine mai multe locuinţe".

Art. 91 alin. (1) C. civ. prevede că "dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".

Totodată, art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români dispune în sensul că "actul de identitate face dovada identităţii, a cetăţeniei române, a adresei de domiciliu şi, după caz, a adresei de reşedinţă".

Înalta Curte notează că noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, interesând astfel nu atât locuinţa statornică sau principală a părţii, ci adresa unde acesta locuieşte efectiv.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data formulării cererii de chemare în judecată, respective 3 ianuarie 2017, reclamantul A. avea reşedinţa declarată şi valabil stabilită în Craiova, conform vizei aplicate pe verso carţii de identitate a acestuia .

De altfel, prin răspunsul la întâmpinare depus de reclamant în faţa Judecătoriei Craiova, acesta a arătat că singura sa locuinţă este în Craiova, iar la adresa indicată de pârât în întâmpinare locuieşte o alta familie.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale anterior citate şi de considerentele arătate, având în vedere că domiciliul reclamantului este în Craiova, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18.09.2018.