Criminal-liability damages for falsified travel vouchers; inadmissibility of merits review in cassation and prohibition of ex officio expertise requests in appellate proceedings

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la 2.06.2016, reclamantul Ministerul Transporturilor a chemat în judecată pe pârâţii A. şi B., foşti administratori ai S.C. C. S.R.L. Botoşani, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 3.196.510 RON, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a întocmirii, în intervalul ianuarie 2004- ianuarie 2005 şi în luna martie 2005, a unor documente justificative în fals pentru a deconta nelegal valoarea a 29.530, respectiv 2141 tichete de călătorie emise în baza Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Prin sentinţa civilă nr. 126/3.02.2017, Tribunalul Suceava a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca nefondată.

Prin aceeaşi hotărâre s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii A. şi B. şi s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamantul Ministerul Transporturilor.

Prin decizia civilă nr. 708/28.09.2017, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins ca nefondate excepţiile lipsei calităţii de reprezentant şi a lipsei dovezii calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de apel, invocate de intimaţii A. şi B.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. C. S.R.L. Botoşani şi s-a respins apelul formulat în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

S-a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a criticat soluţia instanţei de apel în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. C. S.R.L. Botoşani, în condiţiile în care acţiunea a fost îndreptată şi împotriva acestei pârâte, căreia i-au fost menţionate datele de identificare.

S-a susţinut că niciuna dintre părţi nu a formulat o astfel de excepţie şi nici instanţa, din oficiu, nu a invocat-o, precum şi împrejurarea că excepţia nu a fost pusă în discuţia părţilor, iar în cuprinsul sentinţei primei instanţe nu se face vreo referire la o încheiere prin care această excepţie să fi fost respinsă.

Cel de-al doilea motiv de recurs a vizat nemotivarea deciziei atacate în ceea ce priveşte motivul de apel referitor la expertiza contabilă, instanţa limitându-se la consemnarea în considerente a constatărilor primei instanţe.

S-a conchis, astfel, eronat, contrar celor afirmate prin considerente, că efectuarea expertizei era total inutilă, încălcându-se principiul prevăzut de art. 22 C. proc. civ. S-a învederat că, în fapt, Ministerul Transporturilor a solicitat atât proba cu acte, cât şi orice alte probe pe care instanţa le apreciază ca fiind pertinente şi concludente cauzei.

Ca atare, nu pot fi acceptate considerentele instanţei de apel potrivit cărora instanţa de fond nu a dispus efectuarea expertizei deoarece aceasta nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, deoarece această probă se putea dispune din oficiu.

S-a precizat că Ministerul Transporturilor a depus la dosar rechizitoriul din dosarul penal şi toate înscrisurile de care a dispus şi care i-au fost comunicate pe parcursul desfăşurării cercetării penale.

Recurentul a mai arătat, referitor la probele administrate, că instanţa de apel a apreciat eronat că nu a arătat care sunt actele normative încălcate de cei doi administratori ai societăţii, deşi a preluat prin considerente toate dispoziţiile legale invocate de Ministerul Transporturilor.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, s-a solicitat să se constate că faptele pârâţilor invocate prin cererea de chemare în judecată au făcut obiectul procesului penal, încetat ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, iar nu datorită faptului că aceste fapte nu există, faptele ilicite constând în decontarea ilegală a unor călătorii neefectuate, producând prejudiciul reclamat.

Intimaţii-pârâţi A. şi B. au formulat întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului în privinţa motivelor prin care se critică temeinicia soluţiilor privitoare la neadministrarea probei cu expertiză financiară contabilă şi la fondul cererii de chemare în judecată.

Cu privire la primul motiv s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din Camera de consiliu de la 15.05.2018 s-a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţi prin întâmpinare şi s-a admis în principiu recursul reclamantului conform raportului întocmit la 5.02.2018.

Examinând criticile invocate de reclamant, raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizând greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. C. S.R.L. în faza procesuală a apelului nu poate fi primit.

Prin cererea introductivă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâţii A. şi B., judecata în faţa primei instanţe desfăşurându-se în contradictoriu cu aceşti pârâţi, potrivit cadrului procesual fixat prin acţiune, iar sentinţa fiind pronunţată în contradictoriu numai cu aceştia.

Prin cererea de apel reclamantul nu a criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul menţionat, abia la termenul din 22.06.2017, reprezentanta apelantului semnalând că S.C. C. S.R.L. nu figurează în citativ, deşi cererea de apel a fost formulată şi în contradictoriu cu această persoană.

Având în vedere că în petitul cererii de apel a fost indicată în calitate de intimată şi S.C. C. S.R.L., instanţa de apel a încuviinţat cererea de introducere în cauză în calitate de intimată a acesteia şi a dispus citarea la sediul indicat.

La termenul din 21.09.2017, când cauza a rămas în pronunţare, instanţa de apel a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesual pasive a S.C. C. S.R.L., motivat de faptul că aceasta nu a figurat ca parte la judecata în faţa primei instanţe, iar sentinţa apelată nu a fost pronunţată în contradictoriu şi cu această persoană juridică.

Prin motivele de recurs, Ministerul Transporturilor a invocat în critica soluţiei pronunţate cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a S.C. C. S.R.L., pe de o parte, nemotivarea deciziei sub acest aspect, iar, pe de altă parte nelegalitatea acestei soluţii, în contextul în care în faţa primei instanţe această excepţie nu a fost invocată nici de părţi, nici din oficiu şi nici nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor.

Critica referitoare la nemotivarea soluţiei date excepţiei nu poate fi primită, instanţa de apel reţinând prin considerente că S.C. C. S.R.L. nu a participat la judecata în fond, hotărârea primei instanţe nefiind pronunţată în contradictoriu cu aceasta.

Aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, acţiunea a fost formulată exclusiv în contradictoriu cu intimaţii persoane fizice. Deşi s-a susţinut că cererea introductivă fost îndreptată şi împotriva S.C. C. S.R.L., ale cărei date de identificare au fost menţionate în petitul acţiunii, în realitate persoana juridică a fost menţionată doar în calitate de angajator al celor doi pârâţi persoane fizice, şi nu în calitate de pârâtă.

De altfel, niciunul dintre motivele de fapt şi de drept nu s-a referit la persoana juridică, astfel încât să se poată deduce că aceasta are calitatea de subiect pasiv al raportului juridic litigios dedus judecăţii, mai mult, în finalul acţiunii precizându-se că se solicită obligarea pârâţilor A. şi B. la plata sumei de 3196.510 RON, fără a se face vreo referire la persoana juridică.

Şi prin adresa nr. x/6.07.2016 a Ministerul Transporturilor, depusă la solicitarea Tribunalului Suceava în procedura de regularizare, reclamantul s-a referit explicit la "cei doi pârâţi", aspect din care rezultă fără echivoc că acţiunea a fost formulată doar împotriva persoanelor fizice.

Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs, vizând neadministrarea probei cu expertiză financiar-contabilă, din oficiu, este, de asemenea, nefondată, raportat la dispoziţiile art. 254 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.

Art. 22 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamat instituie doar posibilitatea şi nu obligaţia instanţei de a ordina probe din oficiu, sarcina probei aparţinând celui care face susţinerea, condiţiile art. 249 C. proc. civ.

Susţinerea reclamantului în sensul că a menţionat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că solicită "orice alte probe pe care instanţa le apreciază ca fiind pertinente şi concludente cauzei" nu poate fi primită. O asemenea menţiune nu echivalează cu propunerea de probe, întrucât nu se poate transfera sarcina probei către instanţa cu judecată, întrucât s-ar încălca astfel dispoziţiile art. 249 şi 254 alin. (1) C. proc. civ.

Soluţia instanţei de apel de respingere a probei cu expertiza financiar-contabilă este legală, motivul de recurs invocat prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nefiind întrunit.

Anterior primului termen în faza procesuală a apelului, reclamantul a formulat o cerere de completare a probatoriului cu o expertiză judiciar contabilă având ca obiectiv stabilirea valorii prejudiciului cauzat bugetului Ministerului Transporturilor prin fapta ilicită a celor doi pârâţi.

Acest motiv de recurs nu vizează nelegalitatea, ci netemeinicia soluţiei criticate, astfel că nu se circumscrie motivului de recurs invocat, prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi, prin urmare, nu va fi examinat.

Nici celelalte critici, referitoare la fondul cererii de chemare în judecată, respectiv fapta ilicită şi prejudiciul pretins de reclamant nu vor fi examinate, întrucât vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea soluţiei.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că recursul este nefondat şi, în temeiul art. 496 C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Transporturilor împotriva deciziei nr. 708 din data de 28 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18.09.2018.