Exoneration from civil liability for late remittance of contraventional fines based on statutory prohibition of late-payment surcharges and lack of individual financial obligation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal of the individual defendant, annulled the unfiled appeal of the corporate defendant as untimely, and annulled both prior decisions of the Court of Accounts jurisdictions, thereby rejecting the initial jurisdictional submission and exonerating the individual defendant from the obligation to pay 14,304,909 lei in joint and several liability with the regional customs directorate. The dispute concerned a financial-contraventional matter where the Court of Accounts had imposed civil damages for late payment of contraventional fines to the state budget, alleging that the fines collected by a customs branch were improperly retained in bank guarantee accounts rather than remitted on time. The decisive legal basis was Article 15 of Government Emergency Ordinance no. 11/1996, which explicitly provides that late-payment surcharges are not due or calculated for fines, coupled with Article 5 of O.G. no. 66/1994 regarding the handling of such sums, and the defendant's specific job description confirming that financial remittance was the responsibility of the accounting department, not the customs controller.
Legislator headnote
AI generatedExoneration from civil liability for late remittance of contraventional fines based on statutory prohibition of late-payment surcharges and lack of individual financial obligation: Organele Curții de Conturi au nesocotit dispozițiile art. 15 din O.G. nr. 11/1996, potrivit cărora nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere pentru amenzi.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 60 din 9 octombrie 2001, Colegiul jurisdicțional Bihor a admis în parte, sesizarea formulată de Curtea de Conturi, prin decizia nr. 76 din 20 septembrie 2000, împotriva Direcției Regionale Vamale Interjudețene Oradea, pe care a obligat-o la plata sumei de 14.304.909 lei, cu titlu de dobânzi pentru întârziere în virarea la bugetul statului, a veniturilor rezultate din amenzile contravenționale.
Pârâții S.C., A.D. și P.I. au fost obligați în solidar, la plata respectivei sume, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a reținut că sumele încasate din amenzi au fost păstrate de Vama Borș, în cont de garanții bancare, fiind virate cu întârziere la bugetul de stat.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 39 din 25 ianuarie 2002, a respins recursul jurisdicțional declarat de Direcția Regională Oradea, împotriva sentinței nr. 60/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs S.C. și P.I., susținând în esență nelegalitatea acesteia, determinată de faptul că potrivit dispozițiilor legale în vigoare, la amenzile de orice fel nu se încasează majorări.
Referitor la recursul declarat de S.C., se constată însă, că, deși legal citat cu mențiunea timbrării pentru termenul din 8 iunie 2004, acesta nu s-a conformat, motiv pentru care recursul acestuia va fi anulat ca netimbrat.
Recursul declarat de M.I. (fostă P.) este fondat, pentru următoarele considerente:
Organele Curții de Conturi au nesocotit dispozițiile art. 15 din O.G. nr. 11/1996, potrivit cărora nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere pentru amenzi.
Pe de altă parte, din fișa postului recurentei rezultă că în calitate de controlor vamal, aceasta nu avea obligația achitării amenzilor către bugetul de stat, atribuțiile revenind compartimentului financiar-contabil.
Conform fișei postului, recurenta se ocupa de evidența proceselor-verbale de contravenție la Decretul nr. 337/1981.
De reținut că, potrivit art. 5 din O.G. nr. 66/1994, sumele din amenzi, definite disponibilități, s-au aflat în contul general al Trezoreriei statului și au putut fi utilizate.
Având în vedere cele mai sus expuse, se va admite recursul declarat de M.I., se vor desființa hotărârile pronunțate de organele Curții de Conturi, și se va respinge sesizarea depusă de Curtea de Conturi, împotriva pârâtei, care va fi exonerată de plata sumei la care a fost obligată, în solidar cu cel de al doilea pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de S.C. împotriva deciziei nr. 39 din 25 ianuarie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca netimbrat.
Admite recursul declarat de M.I. împotriva aceleiași decizii.
Desființează sentința nr. 60 din 9 octombrie 2001 a Colegiului jurisdicțional Bihor al Curții de Conturi, precum și decizia nr. 39 din 25 ianuarie 2002 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi.
Respinge sesizarea dispusă de Curtea de Conturi, prin decizia nr. 76 din 20 septembrie 2000, împotriva pârâtei M.I.
Exonerează pe această pârâtă, de plata sumei de 14.304.909 lei, la care a fost obligată în solidar cu pârâtul S.C.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2004.