Recourse inadmissible in social insurance matter as judgments are final and not subject to appeal under Art. 483(2) CPC
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby leaving the Court of Appeal's decision to reject the initial claim in force. The dispute involved a claimant seeking to annul a decision by the National Trade Register Office regarding the acceptance of their resignation, with a subsidiary claim for social subsistence or unemployment benefits, which had been previously ruled on as unfounded. The decisive legal basis for the dismissal was the principle that judgments in social insurance matters are not subject to appeal (recurs) under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, rendering the challenged final decision immune to further review and constituting a violation of the statutory limits on appellate remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ; Recourse inadmissible in social insurance matter as judgments are final and not subject to appeal under Art. 483(2) CPC: The dispute involved a claimant seeking to annul a decision by the National Trade Register Office regarding the acceptance of their resignation, with a subsidiary claim for social subsistence or unemployment benefits, which had been previously ruled on as unfounded. The decisive legal basis for the dismissal was the principle that judgments in social insurance matters are not subject to appeal (recurs) under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, rendering the challenged final decision immune to further review and constituting a violation of the statutory limits on appellate remedies.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for analyzing the appeal and applying the specific rules for decisions not examined on the merits.
Procedural rule applied to structure the dispositive of the appeal decision, limiting it to the motivation of the solution without analyzing cassation grounds.
Full text
Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin decizia nr. 2058 din 10 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 433 din data de 31 octombrie 2017 pronunţate de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016.
Decizia a fost pronunţată cu menţiunea definitivă.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".
Conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect cereri în materie de asigurări sociale. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamantul a solicitat să fie obligat pârâtul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului la anularea deciziei nr. 502 din 5 august 2016, prin care s-a luat act de demisia reclamantului şi, în subsidiar, obligarea pârâtului la plata unor compensaţii sociale de subzistenţă, eventual chiar şomaj, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia atacată, care este definitivă, nu mai este supusă recursului.
Constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2058 din data de 10 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13.09.2018.