Recusation of judges and request for recusal of one judge dismissed as inadmissible; appeal dismissed as out of time

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 07.03.2016, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, solicitând ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa să se constate că sunt proprietarii suprafeţei de 157 m.p. teren şi a celor două construcţii situate pe acesta, în suprafaţă de 47,24 m.p. şi de 25,05 mp, situate în Bucureşti, în virtutea uzucapiunii de lungă durată şi a joncţiunii posesiilor.

Prin sentinţa civilă nr. 14625/12.09.2016 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, unde acţiunea a fost înregistrată la data de 17.10.2016 sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 613/05.05.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., a constatat că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra trenului în suprafaţă de 154 mp identificat de punctele x din schiţa anexă nr. 1 la raportul de expertiză, teren situat în Bucureşti, prin uzucapiunea de 30 de ani, a constatat că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiilor C1 în suprafaţă de 40 mp şi C2 în suprafaţă de 15 mp, situate pe terenul anterior menţionat, identificate în anexa nr. 1 la raportul de expertiză topo efectuat în cauză de către expertul C., prin accesiune imobiliară.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar general.

Prin decizia civilă nr. 127/A din 12 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar general, a schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti. A respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate pasivă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii B. şi A.

Recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015, precum şi prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369/30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20 iulie 2017, în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, s-a stabilit că efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speţă, valoarea obiectului dedus judecăţii este de 211.594,17 RON .

Totodată, se reţine că acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la 07 martie 2016, anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curţii de Apel Bucureşti, atacată, este pronunţată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidentă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă stabilindu-se potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Cu privire la cererea recurenţilor privind restituirea taxei judiciare de timbru, aceasta urmează a fi respinsă având în vedere dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013.

Art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că taxa judiciară de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii:

a) când taxa plătită nu era datorată;

b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;

c) când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale;

d) când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. sau când reclamantul a renunţat la judecata până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât;

e) când, în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat;

f) când contestaţia la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitivă;

g) în cazul în care instanţa de judecată se declară necompetentă, trimiţând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicţională, precum şi în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competenta instanţelor române;

h) când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici;

i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau daca cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă;

j) în alte cauze expres prevăzute de lege.

Se reţine faptul că, în cauză, nu se regăseşte niciuna din situaţiile prevăzute în textul de lege menţionat, situaţie în care cererea recurenţilor privind restituirea taxei judiciare de timbru apare ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 127 A din data de 12 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Respinge cererea recurenţilor privind restituirea taxei judiciare de timbru.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04.09.2018.