Bidder's direct court challenge to tender documents upheld; jurisdiction assigned to Bucharest Court of Appeal.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, la data de 21 octombrie 2015, reclamanta S.C. A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale prin U.M. 025474, contestaţie împotriva documentaţiei de atribuire emise de pârât, în calitate de autoritate contractantă, publicată pe site-ul Bursei Române de Mărfuri S.A. sub Ordinul nr. 1556 din 16 septembrie 2015, solicitând obligarea pârâtului să înlăture din caietul de sarcini caracteristicile tehnice de motorină; stabilirea, pe baza unor expertize de specialitate, a caracteristicilor tehnice ale combustibililor de încălzire ce trebuie să fie achiziţionaţi de pârât, avându-se în vedere cerinţele instalaţiilor de încălzire; obligarea pârâtului să menţioneze, în caietul de sarcini, caracteristicile tehnice ale combustibililor de încălzire ce sunt necesari potrivit cerinţelor instalaţiilor de încălzire ale acestuia; obligarea pârâtului la a permite ofertanţilor să depună oferte alternative, conform cerinţelor tehnice stabilite la pct. 2 al cererii.

Prin Sentinţa nr. 259 din 2 decembrie 2015, Curtea de apel a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

A reţinut instanţa, faţă de dispoziţiile art. 255 şi art. 256 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, că, în cadrul unei proceduri de atribuire a contrarului de achiziţie publică, în vederea soluţionării contestaţiilor pe cale administrativ-jurisdicţională, partea care se consideră vătămată are dreptul de a se adresa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu respectarea art. 2562 şi 270 - 271 din ordonanţă.

Potrivit art. 283 din acelaşi act normativ, instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată împotriva deciziei pronunţate de C.N.S.C. este curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal în a cărei faza se află sediul autorităţii contractante.

Astfel, a apreciat Curtea că aparţine Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor competenţa de a soluţiona contestaţia formulată de partea care se consideră vătămată, aceasta neavând posibilitatea de a opta, art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 impunând contestarea pe cale administrativ-jurisdicţională la C.N.S.C.

2. Soluţia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

Prin Decizia nr. 157/C6/47 din 8 februarie 2016, C.N.S.C. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a reţinut dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 554/2004 şi cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 284/2012 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care a apreciat că legiuitorul nu a stabilit obligaţia persoanelor de a urma numai calea administrativ- jurisdicţională în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi că, neexistând stabilită o interdicţie în privinţa sesizării directe a instanţelor de judecată, persoanele pot recurge la această sesizare.

Astfel, a constatat Consiliul că reclamanta A. a ales expres calea de atac în justiţie, iar nu la CNSC, solicitând, de altfel, şi respingerea excepţiei necompetenţei materiale a instanţei.

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

În temeiul art. 135 C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel Ploieşti, admiţând excepţia de necompetenţă materială, a reţinut că, în prezent, dispoziţiile art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 au fost modificate şi nu mai permit opţiunea contestatorului de a se adresa fie Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, fie instanţei de judecată.

Un alt argument al Curţii de apel este faptul că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 284/2012 s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a disp.art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care impun contestarea pe cale administrativ-jurisdicţională la CNSC.

Înalta Curte nu împărtăşeşte această opinie, deoarece dispoziţiile art. 6 din Legea nr. .554/2004 modificată şi completată, dar şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 284/2012 invocată de Curtea de apel, conduc la o altă soluţie legală.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite, iar actele administrative susceptibile să facă obiectul unei jurisdicţii speciale administrative, pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ după îndeplinirea procedurii prealabile, dacă partea înţelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicţională. Dacă partea care a optat însă pentru jurisdicţia administrativă specială sau pentru calea de atac la un alt organ administrativ-jurisdicţional înţelege să renunţe la aceasta în timpul soluţionării litigiului, este obligată să notifice decizia de renunţare a organului administrativ-jurisdicţional în cauză.

În speţă suntem în această ultimă ipoteză, avându-se în vedere că partea deşi a optat iniţial pentru soluţionarea contestaţiei de către C.N.S.C., pe parcursul soluţionării cererii a notificat Consiliul în sensul renunţării la judecată, prin intermediul adresei nr. x din 9 octombrie 2015.

Prin modificările aduse O.U.G. nr. 34/2006 nu se instituie obligaţia de a se urma calea administrativ-jurisdicţională, deoarece disp.art. 256 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 arată că în vederea soluţionării contestaţiilor pe această cale, partea are dreptul să se adreseze C.N.S.C., dar nu impun această obligaţie.

Nicăieri în cuprinsul O.U.G. nr. 34/2006 nu se instituie expresis verbis interdicţia ca partea să se adreseze instanţei de judecată şi nu se menţionează o derogare de la prevederile art. 6 din Legea contenciosului administrativ.

De asemenea, modificarea disp.art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, prin Legea nr. 278/2010, pentru aprobarea O.U.G. nr. 76/2010 nu a eliminat posibilitatea ca partea să se adreseze instanţei de judecată, ci a reglementat în conţinutul său numai ipoteza soluţionării contestaţiei de către organul administrativ-jurisdicţional.

De altfel, precizarea făcută în vechiul art. 255 alin. (1) era inutilă, din moment ce cadrul general era reglementat de disp.art. 6 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.

În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 284/2012, se precizează foarte clar că deşi ordonanţa (O.U.G. nr. 34/2006) nu aminteşte de calea de atac în justiţie, nu înseamnă că aceasta nu mai există, avându-se în vedere dispoziţiile Legii nr. 554/2004, dispoziţii de la care ordonanţa nu derogă prin nicio dispoziţie legală.

Faţă de acestea, se stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 6 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale prin UM 025474, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2016.

Procesat de GGC - MM