Ministry lacks competence to recognize accredited degrees; appeal fails.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 aprilie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, obligarea pârâtului la recunoaşterea studiilor şi a Diplomei de Licenţă Seria A nr. x în domeniul psihologiei, înregistrată sub nr. x din 14 septembrie 2009, şi a anexelor/suplimentelor la aceasta, precum şi a Diplomei de Master în domeniul Sociologiei, Management Organizaţional şi al Resurselor Umane Seria A nr. x, înregistrată sub nr. x din 25 noiembrie 2011, şi a anexelor/suplimentelor la aceasta, pentru a i se permite înscrierea şi participarea la examenele organizate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Prin Sentinţa nr. 213 din 12 iunie 2014, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea reclamantei, reţinând că solicitarea reclamantei, de a-i fi recunoscute studiile, diploma de licenţă, diploma de master şi suplimentele la acestea, nu se circumscrie obiectului acţiunilor formulate în temeiul Legii nr. 554/2004, întrucât nu se atacă un act administrativ în formă tipică sau asimilată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs, în condiţiile art. 483 din C. proc. civ., reclamanta A., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

2.1. Motivele de casare

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

Susţine recurenta-reclamantă că instanţa de fond a apreciat în mod nelegal că cererea sa de recunoaştere a studiilor şi diplomelor nu se circumscrie obiectului acţiunilor formulate în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit art. 1 alin. (1) din lege, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

Răspunsul ministerului, Adresa nr. x din 31 martie 2014, trebuia analizat şi prin raportare la cererea sa adresată acestuia, pentru că, nerecunoscându-i-se studiile, este vătămată în dreptul său. Prin respingerea acţiunii, i s-a încălcat dreptul la recunoaşterea studiilor şi diplomelor care certifică faptul că le-a absolvit, impunându-se casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanţa de fond să analizeze şi fondul cauzei, în sensul de a obliga pârâtul la recunoaşterea diplomelor pentru a putea participa la examenele organizate de minister.

3. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Arată că nu are atribuţii privind emiterea unor acte administrative prin care să recunoască oficial diplomele de licenţă emise de universităţile care fac parte din sistemul naţional de învăţământ, examene de licenţă şi valabilitatea unor studii.

Astfel, în niciunul dintre actele normative care reglementează atribuţiile şi competenţele Ministerului Educaţiei Naţionale, respectiv H.G. nr. 536/2001, H.G. nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, Legea nr. 84/1995 a învăţământului şi Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, nu este reglementată o competenţă de a constata valabilitatea unei diplome, ministerul recunoscând, fără nicio formalitate, diplomele de licenţă emise în condiţiile legii.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16 decembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2016, Completul de filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1 Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, soluţia instanţei de fond fiind corectă, însă pentru considerentele ce urmează.

În cauză, instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantei privind obligarea Ministerului Educaţiei Naţionale la recunoaşterea studiilor şi a Diplomei de Licenţă Seria A nr. x în domeniul psihologiei, înregistrată sub nr. x din 14 septembrie 2009, şi a anexelor/suplimentelor la aceasta, precum şi a Diplomei de Master în domeniul Sociologiei, Management Organizaţional şi al Resurselor Umane Seria A nr. x, înregistrată sub nr. x din 25 noiembrie 2011, şi a anexelor/suplimentelor la aceasta.

Înalta Curte constată că, raportat la normele care reglementează atribuţiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 şi H.G. nr. 536/2011, dar şi la reglementările legale relevante în cauză, Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învăţământul superior şi Legea învăţământului, în vigoare la momentul eliberării diplomei de licenţă a reclamantei, nu se poate reţine că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuţie de a emite acte prin care să recunoască diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituţiile de învăţământ superior cu aprobarea intimatului-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (fost Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului), fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licenţă este un document oficial şi, câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiţii de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

Înalta Curte mai reţine că diplomele de licenţă obţinute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalităţi.

Astfel, o diplomă de licenţă emisă de o instituţie de învăţământ superior, cum este cea a reclamantei, produce efecte juridice fără a fi necesar vreun act de recunoaştere/validare a diplomei de către ministerul de resort, diploma de licenţă fiind un act administrativ care se bucură de prezumţia de autenticitate, în sensul că actul emană în mod real de la cine se afirmă că emană, prezumţia de veridicitate, în sensul că actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă, şi prezumţia de legalitate, în sensul că actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind el însuşi titlu executoriu în baza căruia se iniţiază procedura executării silite cu obligaţia corelativă a adresanţilor de a respecta şi pune în aplicare dispoziţiile acestuia.

Prin urmare, atât timp cât diploma de licenţă nu este desfiinţată prin intermediul căilor prevăzute de lege, aceasta se bucură de cele trei prezumţii menţionate, inclusiv prezumţia de legalitate, care presupune obligaţia celor cărora le este opus actul administrativ de a respecta şi a pune în aplicare dispoziţiile acestuia.

De asemenea, în condiţiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licenţă, protejarea acestora se poate realiza la cererea părţii vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituţia/autoritatea care îi nesocoteşte aceste drepturi, fără a fi nevoie de intervenţia Ministerului Educaţiei Naţionale pentru "recunoaşterea diplomei de licenţă".

4.2.2 Soluţia instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 213 din 12 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2016.

Procesat de GGC - MM