Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 91/2016 AI generated

AFIR appeal dismissed; specialized agricultural vehicle purchase held eligible under rural development funding contract

Case Number Decizia nr. 91/2016
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the rural development agency, upholding the Court of Appeal's decision to annul the administrative notifications that had refused payment for eligible project expenditures, thereby ruling in favor of the individual business. The dispute concerned a challenge to the refusal to pay funds under a non-reimbursable financing contract for the modernization of a vegetable farm, where the agency had deemed the purchase of a specialized tractor and semi-trailer ineligible, arguing the vehicle did not meet the definition of specialized transport equipment and that its use for cereal transport could be substituted by a standard truck. The court held that the acquisition constituted an eligible expense because the vehicle was specifically designed and equipped for transporting agricultural products with low hardness, was explicitly justified in the project's feasibility study and initial funding request, and thus directly served the specific activities proposed in the project, aligning with established jurisprudence on the eligibility of specialized means of transport under Government Decision No. 224/2008 and the National Rural Development Program.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 alin. (6) C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; AFIR appeal dismissed; specialized agricultural vehicle purchase held eligible under rural development funding contract: Înalta Curte remarcă mai întâi că recursul de faţă nu combate punctual argumentele Curţii de apel, ci reiterează practic apărările din întâmpinare, afirmând, cu titlu general, că sentinţa este dată cu aplicarea greşită a art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008 şi a reglementărilor din materia fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Keywords

AI generated
agricultural use rural development contract of purchase activities and products concerned project funding notification of the decision

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea Curţii de apel

Prin Sentinţa civilă nr. 164 din 24 septembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a APDRP Nord-Est Iaşi, ca nefondată.

Totodată, a admis acţiunea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A. - prin A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale) şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Nord-Est Iaşi şi a anulat notificarea din 28.03.2013 şi notificarea din 28.03.2013.

2. Recursul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs pârâta AFIR, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub aspectul încălcării sau aplicării greşite a disp. art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din FEADR prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, precum şi a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În concret, reclamanta susţine că beneficiarul fondurilor nerambursabile nu a justificat necesitatea achiziţionării utilajului în vederea transportului cerealelor, având în vedere că această activitate poate fi realizată, de exemplu, cu autocamioane.

B. nu este un mijloc de transport specializat în accepţiunea Ghidului solicitantului aferent Măsurii 121, care stabileşte că "achiziţionarea de mijloace de transport specializate şi utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activităţile specifice desfăşurate propuse prin proiect".

De asemenea, a mai învederat că acelaşi ghid stabileşte că "nu reprezintă o cheltuială eligibilă achiziţia de mijloace de transport pentru uz personal şi transport persoane" şi că autotractorul reprezintă în fapt un mijloc de transport rutier care are o funcţionalitate multiplă existând posibilitatea să fie utilizat şi în activităţi neîncadrate în Măsura 121 sau nespecifice activităţii propuse prin proiect.

3. Apărările Întreprinderii Individuală A.

Prin întâmpinarea înregistrată la 23.02.2015, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că în cei patru ani de derulare a contractului de finanţare agenţia nu a avut nicio obiecţie legată de necorespunderea tehnică a acestui utilaj, respectiv că ar avea şi o altă destinaţie decât cea de transport cereale. În realitate, utilajul nu poate fi folosit decât pentru transportul cerealelor deoarece aşa este echipat şi nu poate fi folosit - cum susţine recurenta - pentru transportul persoanelor, ca mijloc de angrenare a unor dispozitive gen motopompe, vidanje, etc. Pentru a fi utilizat în aceste scopuri ar trebui modificat, adaptat, or, conform contractului de finanţare, acest lucru nu este posibil.

4. Procedura derulată în recurs

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului întocmit de magistratul asistent s-a concluzionat în sensul că recursul AFIR este admisibil. Totodată, s-a arătat că problema supusă analizei: caracterul specializării autovehiculului achiziţionat în cadrul proiectului ce face obiectul contractului de finanţare nerambursabilă a fost rezolvată în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, indicându-se cu titlu exemplificativ Deciziile nr: 5.548, 5.393, 6.163, 7.636, toate pronunţate în anul 2013 şi nr. 3.295/2015.

Ca urmare, raportorul a propus ca recursul să se soluţioneze în condiţiile disp. art. 493 alin. (6) sau (7) C. proc. civ.

Părţilor li s-a comunicat raportul însă nu au formulat un punct de vedere asupra acestuia.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

La termenul fixat pentru examinarea recursului, completul de judecată a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru soluţionarea căii de atac potrivit art. 493 alin. (6) C. proc. civ., întrucât problema de drept face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanţa specializată, de contencios administrativ şi fiscal, a fost învestită de către Întreprinderea Individuală A. cu o acţiune având ca obiect anularea notificărilor din 28.03.2013 prin care APDRP - Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Nord-Est Iaşi şi-a exprimat refuzul de a plăti suma de 147.527,32 RON, pe care a calificat-o neeligibilă întrucât "B. nu respectă prevederile art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din FEADR 2007 - 2013 (definiţia mijloacelor de transport specializate)".

Curtea de apel a reţinut că vehiculul în discuţie se încadrează în definiţia mijloacelor de transport specializate la care se raportează agenţia, că este menţionat în cuprinsul memoriului justificativ şi că pârâta a recunoscut că achiziţionarea autotractorului a fost aprobată prin cererea de finanţare iar modificarea caracteristicilor tehnice prin act adiţional. De asemenea, a punctat că nu se poate pune problema încălcării Ghidului solicitantului, nefiind un mijloc de transport pentru uz personal sau transportul persoanelor.

Reflectând asupra exemplului indicat în întâmpinarea AFIR, privind necesitatea achiziţionării unui autocamion, prima instanţă a subliniat caracterul contradictoriu al acestei apărări, pentru că mergând pe linia raţionamentului pârâtei, şi acest autovehicul poate fi folosit în scopuri multiple.

Considerentele Curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ şi prevederilor contractului de finanţare la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte remarcă mai întâi că recursul de faţă nu combate punctual argumentele Curţii de apel, ci reiterează practic apărările din întâmpinare, afirmând, cu titlu general, că sentinţa este dată cu aplicarea greşită a art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008 şi a reglementărilor din materia fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În esenţă, chestiunea litigioasă pe care a avut-o de dezlegat prima instanţă a fost aceea a încadrării unui autotractor C. în categoria mijloacelor de transport specializate, a căror achiziţie poate fi considerată eligibilă potrivit H.G. nr. 224/2008, Fişei Măsurii şi Ghidului solicitantului pentru accesarea Măsurii 121 - "Modernizarea exploataţiilor agricole", cu condiţia să deservească în mod direct activităţile specifice propuse prin proiect.

În cauză nu se contestă că prin memoriul justificativ ataşat cererii de finanţare s-a prevăzut achiziţionarea unui autotractor şi a unei semiremorci cu benă basculabilă. De asemenea, s-a dovedit că prin Actul adiţional din 10.08.2012 la contractul de finanţare din 6.11.2008, aferent proiectului "Modernizare fermă vegetală prin achiziţie de tractoare, combină şi utilaje agricole în comuna Brăeşti, judeţul Botoşani" s-a aprobat "modificarea caracteristicilor tehnice, după cum urmează (...) autotractorul cu motor Euro 4 va deveni autotractor cu motor Euro 5".

În acest context, fie şi numai din perspectiva parametrilor contractuali agreaţi de părţi, declararea ca neeligibilă a cheltuielii intimatei cu autotractorul în discuţie apare ca fiind nelegală.

Singura administrativă nu poate fi acceptată nici prin prisma neîncadrării vehiculului în categoria mijloacelor de transport specializate.

Potrivit definiţiei legale, similare cu cea cuprinsă în Ghidul solicitantului, prin mijloace de transport specializate se înţelege:

"autovehiculele adaptate la cerinţele de transport în cont propriu al materiei prime şi/sau al producţiei obţinute şi care sunt prevăzute în studiul de fezabilitate sau în memoriul justificativ, anexate cererii de finanţare, vehiculele care îndeplinesc aceleaşi cerinţe şi au o funcţie specifică ce necesită adaptări ale caroseriei şi/sau echipamente speciale, precum şi mijloacele de transport prevăzute ca eligibile în fişele măsurilor din cadrul PNDR".

Singura obiecţiune concretă a recurentei în privinţa utilajului autotractor vizează posibilitatea ca acesta să poată fi folosit şi în alte scopuri, însă din definiţia citată nu rezultă o astfel de condiţionare. Mai mult, potrivit manualului de utilizare al fabricantului "exploatarea semiremorcii este legată de exploatarea vehiculului de remorcare", iar "caroseria cu benă.. va fi exclusiv utilizată pentru transportul produselor agricole care au duritate mică" .

În fine, recurenta reiterează susţinerea potrivit căreia transportul cerealelor ar putea fi realizat cu un autocamion care ar fi un mijloc de transport specializat, însă prima instanţă a răspuns raţional, arătând că abordarea agenţiei este contradictorie, căci, în aceeaşi linie de gândire, şi autocamionul ar putea avea funcţionalităţi multiple.

Cum s-a arătat la pct. 4, această soluţie este conformă cu jurisprudenţa indicată, care s-a cristalizat în sensul că "achiziţionarea de mijloace de transport specializate şi utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activităţile propuse prin proiect, iar necesitatea achiziţionării lor este justificată în studiul de fezabilitate/memoriul justificativ". (de ex. în Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 6.163/2013).

Concluzionând, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Nord-Est împotriva Sentinţei nr. 164 din 24 septembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2016.

Procesat de ED