Securitate collaboration status: arbitrary interference with privacy through information disclosure rather than adverse consequences

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1617 din 22 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs, în condiţiile art. 483 din C. proc. civ., pârâtul A..

2.1. Motivele de casare

În susţinerea recursului recurentul-pârât a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. respectiv greşita aplicare a legii.

2.2. Principalele argumente invocate

Recurentul apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea reţine calitatea de colaborator al Securităţii.

Arată, în ceea ce priveşte Nota informativă din 30 octombrie 1975, referitoare la Ş.M., că a declarat că acesta nu deţine materiale subversive şi că nu înţelege evenimentele, nefiind vorba despre denunţarea unor atitudini sau activităţi potrivnice regimului comunist care să vizeze îngrădirea unor drepturi sau libertăţi ale omului.

Niciuna dintre informaţiile pretins a fi fost furnizate organelor de securitate nu se încadrează în condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Declaraţiile date şi semnate de el s-au datorat presiunilor la care a fost supus permanent, pentru că lucra la B. şi pentru că fusese condamnat, anterior, la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru complicitate la furt din avutul obştesc. Datorită acestei condamnări, a fost ameninţat permanent şi a fost obligat să dea declaraţii.

Cele relatate nu au avut repercusiuni asupra persoanei vizate, colegul său devenind, ulterior, membru de partid.

Concluzionează că instanţa de fond a procedat la o nelegală aplicare a textului de lege, nefiind îndeplinite condiţiile pentru a se constata calitatea sa de colaborator.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru reţinerea calităţii recurentului-pârât de colaborator al Securităţii.

Arată că folosirea recurentului, în calitate de candidat la recrutare, de către organele de Securitate nu s-a făcut prin constrângere, informaţiile fiind divulgate cu bună ştiinţă pe parcursul contactării sale pentru încadrarea informativă a lui Ş.M.

De asemenea, recurentul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate, încălcarea dreptului la viaţă privată fiind efectivă, şi nu doar vizată.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16 decembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2016, Completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1 Analiza motivului de casare invocat

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate de pârât, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru considerentele ce urmează.

În susţinerea acţiunii, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus raportul de expertiză grafică întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, potrivit căruia recurentul-pârât A. este cel care a scris şi a semnat declaraţiile olografe din 01 decembrie 1977 şi din 9 septembrie 1976 şi Notele informative din 31 octombrie 1975, 28 octombrie 1975 şi 14 iulie 1975.

Astfel, aceste înscrisuri, depuse la dosarul instanţei de fond, al căror conţinut este descris, pe larg, în considerentele sentinţei recurate, demonstrează, cu prisosinţă, acţiunile întreprinse de către pârât, ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viaţa privată şi dreptul la libertatea de exprimare, protejate normativ, cel puţin la nivel formal şi în perioada anterioară anului 1989.

Îngrădirea acestor drepturi s-a realizat prin informaţiile relatate de recurent, prin declaraţiile olografe şi notele informative, despre persoana urmărită, Ş.M., pentru stabilirea activităţii şi atitudinii faţă de regimul comunist, a concepţiilor politice ale acestuia, oferind organelor de Securitate date referitoare la viaţa privată a celui urmărit.

Comunicarea unor informaţii cu caracter personal, referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o încălcare a dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Nu prezintă relevanţă dacă informaţiile obţinute şi comunicate organelor de Securitate de către recurent au determinat sau nu îngreunarea situaţiei persoanei urmărite, sau dimpotrivă, au condus la concluzia că aceasta nu avea opinii critice la adresa regimului comunist, importantă fiind, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de colaborator al Securităţii, imixtiunea arbitrară în viaţă personală a persoanei urmărite.

În altă ordine, pentru a fi reţinută calitatea de colaborator al Securităţii în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana să fi desfăşurat activităţi care au vizat suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.

Toate activităţile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau au urmărit să o facă conduc la constatarea calităţii de colaborator în sensul prevăzut de dispoziţiile legale anterior enunţate.

Prin urmare, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate.

În ceea ce priveşte cererea intimatului-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de obligare a recurentului la restituirea onorariului de expertiză grafică efectuată în cauză, Înalta Curte constată că intimatul nu a formulat recurs împotriva sentinţei de fond, pentru a critica neacordarea, de către prima instanţă, a acestui onorariu, astfel încât această cerere nu poate forma obiectul prezentei analize.

4.2.2. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 1617 din 22 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2016.

Procesat de GGC - MM